Ca urmare a mult-discutatului și inutilului referendum pentru familie, în mediul online s-au evidențiat câțiva susținători ai acestuia, pe care, eu personal, nu mă grăbesc nici să-i etichetez, nici să-i anihilez. Le înțeleg convingerile și le accept lupta pentru ele. Nu sunt de acord cu dorința lor de a limita drepturile unei minorități dar nu pot eu să le schimb viziunea de ansamblu, nu mă pot lupta în locul lor cu temerile pe care le au. Adevărul se vede altfel din papucii lor și fiecare trebuie să-și urmeze principiile în care crede. Câtă vreme discursul lor este argumentat și echilibrat, singura nebuloasă fiind un viitor pe care nimeni nu poate pune cu certitudine mâna încă, un viitor pe care unii poate l-au zărit ceva mai bine învățând din experiențele altora sau confruntându-se pur și simplu cu el sau informându-se temeinic în acest domeniu, din partea mea au tot dreptul să riposteze pașnic.
Mă deranjează însă două lucruri, în cazul unora dintre ei.
Primul este inconstanța. Coincidență sau nu, unii dintre cei care sunt pro limitării drepturilor minorității, argumentând că aceștia ar trebui să se supună majorității, sunt și aceia care se consideră asupriți în cazul obligativității vaccinurilor la copii. Dacă în cazul homosexualilor vorbim de o minoritate, în cazul unei epidemii cu efecte mortale asupra copiilor, vorbim de o majoritate. Nu mai vorbim despre preferințe sexuale ci despre viață și moarte, nu mai vorbim despre nebuloasă ci despre fapte dovedite științific. Dacă i se cere, în primul caz, minorității să se supună majorității, de ce nu acceptă și ei același tratament?
Și doi, extremismul. În ce univers poți să faci o comparație între homosexuali și pedofili? Aici nu este vorba despre o preferință sexuală, acceptată de ambii parteneri maturi, liber consimțită de doi adulți aflați în deplinătatea facultăților mentale, cu putere de decizie, un act asumat și înțeles total, fără a avea efecte negative asupra lor sau asupra celor din jur ci vorbim de PEDOFILIE: de viol, de abuz, de manipulare, asupra unui MINOR fără forța de a se opune, fără a avea capacitatea să proceseze ce i se întâmplă, fără dezvoltarea fizică și psihică de a fi implicat în acest act ce va avea efecte permanente și traumatizante asupra sa pe parcursul întregii vieți.
Dacă nu poți face diferența între cele două nu te mai pot suspecta de o luptă din convingere ci de o lipsă acută de argumente. Cam ca atunci când eram la grădiniță și ne găseam în incapacitatea de a ne gestiona adecvat furia, aruncând la bătaie argumentul suprem, menit să ne aducă eliberarea: Ești un prost! Continui să sper totuși că am reușit să creștem mai mult decât atât!
Sursa foto: www.fairobserver.com
