Cred că, după mai bine de un an, pot să vorbesc ceva mai în măsură despre prima dietă pe care am ținut-o în viața mea, dieta Dukan.
Însă, de la bun început, vreau să subliniez că fiecare organism e diferit, că metabolismele sunt diferite și că nu-mi doresc sub nicio formă să militez pentru vreo metodă de slăbire, fără a cere în prealabil o părere avizată a unui medic. La mine a funcționat foarte bine, fără nicio problemă de sănătate, poate și pentru că nu am făcut excese, am făcut sport extrem de mult față de cum eram obișnuită (câte două ore zilnic) și pentru că sunt destul de carnivoră deci nu am simțit-o neapărat ca pe o corvoadă.
Am început-o în 3 ianuarie 2018 iar până în 14 februarie slăbisem 10 kilograme. Aș fi fost mulțumită cu această greutate, însă continuând următoarea etapă a dietei, mult mai puțin restrictivă, am mai dat jos încă 10 kilograme, fără efort și cu sport zilnic de aproximativ jumătate de oră. Astfel, până în 31 mai, ajunsesem la greutatea la care sunt și acum. De atunci, lejer, ca să nu fac, din nou, excese, am reînceput să mănânc normal, cu grăsimi și carbohidrați zilnic și, în 10 luni, am reușit să mă rămân la aceeași greutate.
Cu ce am rămas eu bun după această experiență:
-fascinată de faptul că corpul meu a început să fie, pentru prima dată, tonifiat și să reprezinte niscaiva urme de mușchi reliefați, am continuat cu bucurie sportul zilnic practicat dimineața, o jumătate de oră.
-am descoperit cât de bune pot fi mâncărurile gătite mai puțin agresiv, fără atâtea uleiuri și grăsimi și am păstrat câteva rețete printre preferatele pe care le mănânc frecvent.
-în afară de cele două linguri de tărâțe de ovăz mâncate zilnic, obicei care mie îmi priește, nu mai păstrez nimic din vechile obiceiuri dukaniste, nici măcar joia doar cu carne, pentru că nu mai am nevoie de ele.
-mă cântăresc zilnic, dacă sunt acasă și cred că acesta este un lucru important și motivant, cel puțin pentru mine, să evit excesele de orice fel. Mă învârt constant în jurul aceleiași greutăți, plus-minus câteva sute de grame, chiar dacă am mâncat foarte mult, foarte neprietenos sau extrem de sănătos.
-deși mănânc absolut orice, am învățat să nu mai fac excese, pasională fiind din fire, asta însemnând că, în trecut, aveam perioade când mâncam spre exemplu ciolan cu fasole sau pizza cu maioneză cu usturoi, dimineața la prânz și seara, vreme de câteva zile la rând. Mănânc în continuare și ciolan cu fasole și pizza cu maioneză de câte ori am chef, însă nu la toate mesele. Acum mesele mele sunt structurate altfel: dimineața bruschete cu ton sau legume și brânză. La prânz, ce mănâncă și Ania, iar seara o păstrez pentru cea mai decadentă masă (deși nu ar trebui să fie așa, însă pentru mine asta funcționează cel mai bine). Nici dulce nu mai mănânc cum mâncam, zilnic, dimineața, la prânz și seara câte 2 batoane de Lion king size sau o pungă mare de M&M. Mănânc dulce tot zilnic, tot ce doresc însă doar seara și nu mai simt nevoia de cantități uriașe ca să fiu mulțumită.
Una peste alta, Dukanul m-a lăsat cu o serie de obiceiuri sănătoase, cu un corp pe care-mi place să-l privesc în oglindă, cu descoperirea capacității mele de a fi extrem de ambițioasă. fără vreun impuls anume și cu o regăsire a sinelui pe care nici nu o știam pierdută.
Sursa foto: http://www.manualonmyo.com
