Acest text este un apel mascat pentru cine ne poate auzi! Atenție, suntem sub sechestru, adicătelea răpiți, ținuți prizonieri, închiși, lipsiți de libertate, de către un pui de om în vârstă de patru anișori.
Să vă luminez puțin situația:
De vreo doi ani și ceva, Ania a trebuit să se obișnuiască și să se adapteze noilor dimineți care includeau o serie largă de activități pentru mami și tati, activități care ne țineau departe de fetiț, ceea ce era teribil de plictisitor pentru pui, nevoită fiind să se distreze singură.
A încercat ea să riposteze, să ne prindă în capcană când pe mine, când pe Florin sau să ne implice în vreo mini dramă pe amândoi deodată, dar planurile ei nu prea au funcționat, întrucât, cumva, reușeam să rezolvăm rapid problema și să redevenim albinuțele ocupate de fiecare zi.
Asta până acum vreo lună, când a pus piciorul în prag și a început operațiunea de atac, asumându-și rolul de lider al dimineților, șef de închisoare, stăpân de prizonieri.
Primul act pe care îl face în momentul când mânuțele ei șterg somnicul de la ochișori, este să ne adune pe amândoi în dormitor (tati evadează peste noapte și se refugiază la televizor iar pe mine mă mai prinde dimineața fie la baie, fie făcând sport în surdină și pe întuneric).
După apelul de dimineață, urmează enumerarea regulilor stricte pe care le avem de respectat: nimeni nu are voie să aprindă becuri, să tragă draperii, să deschidă geamuri, să pornească televizoare sau să părăsească perimetrul patului familial. Singura activitate permisă este dormitul ”cu ochii deschiși” și mângâiatul, alintatul, drăgălitul și pupatul fetițului. Orice abatere de la aceste reguli este aspru sancționată cu un ton ridicat, cu porunci clare și, la nevoie, cu atenționări strigate.
Deși durează vreo oră această acțiune de arest care ne întârzie ziua și sarcinile pe care le avem de îndeplinit, trebuie să recunosc că este cea mai frumoasă cale de a ne începe diminețile! Dacă noi, adulții, uităm să trăim câteodată în prezent și fugim neîncetat spre ce urmează, uite că noi avem minunea aceasta de fetiță care ne aduce cu picioarele pe pământ și ne oferă o clipă în care să respirăm, să ne bucurăm și să ne iubim!
Așa că, acum, că mă gândesc mai bine, abandonați acțiunea de salvare! Cu așa un lider înțelept și prețios, tot ce ne dorim este să-i fim cât mai mult timp din viața aceasta prizonieri model, cuminți și ascultători!
Sursa foto: www.freepik.com
