Când mergeam în practică pedagogică, grupa mea de vârstă preferată era cea mică de grădiniță, pe la 3 anișori. Mă distram copios de micuții omuleți haioși, dispuși mereu să împartă o poveste cu tine, privită prin ochișorii lor, de cele mai multe ori, extrem de amuzantă.
Ghiciți ce? Ania este acum unul dintre acei copii. Sporovăiește încontinuu, uneori singură, dar de cele mai multe ori, cu cei dragi ei. Povestește despre tot ce o încântă, tot ce o emoționează, tot ce trăiește. Fie că alege să-mi transmită ce dorește prin poneiul ei Pinkie Pie, fie că stă la o șuetă direct cu mine, e mereu adorabilă și surprinzătoare.
A fost în parc cu Auri și cu Dorin, de cum ajunge acasă mă plimbă prin fiecare moment al excursiei ei (cum se numea băiețelul cu care s-a jucat, cum porumbeii au vrut să-i ciugulească picioarele, cum s-a speriat de clopotele puternice ale bisericii din centru).
Am de lucru la laptop și ea merge cu tăticul ei să ia ouăle de la găini? Îmi va fi adus la cunoștință ce făcea fiecare găină în parte și ce s-a întâmplat în cele două minute cât eu nu am fost prezentă.
Când își dorește ceva ce nu știe sigur dacă poate obține atunci, îmi transmite dorința printr-un secret spus la ureche:
-Mami, dă ulechea spune Ania ceva.
Bineînțeles, acest secret va fi strigat în timpanele mele sensibile, dar la final va avea o notă de întrebare totuși.
Mergem la cumpărături la magazinul din cartier, eu sunt ocupată cu achiziționarea celor necesare. Sună telefonul unei doamne care așteaptă la rând. Ania mă bate ușurel pe picior și mă informează (pe mine și pe toți ceilalți prezenți acolo):
-Maaaami, a sunat ufonu doama și Ania s-a întors și s-a uitat Cine sună??!
E extraordinar de drăgălașă! Câteodată sunt obosită și simt nevoia de un moment pentru mine dar găsesc întotdeauna răbdarea și dispoziția să o ascult. After all, e cea mai fascinantă persoană pe care o cunosc și cine știe ce informații prețioase aș putea pierde chiar în acel moment.
Mă gândesc însă și la viitor, la o păpădie adolescentă care va începe să simtă nevoia de intimitate, de spațiu personal. Vreau să fie întotdeauna sigură că tot ce are ea de spus este extrem de important pentru mămica ei. Cum altfel mă voi putea asigura că voi avea și atunci parte de poveștile fetițului, decât inspirând acum cu nesaț tot ce are ea de comunicat înspre mine?!
Sursa foto: http://willnotdiet.blogspot.com
