Există un cântecel foarte popular în cultura americană, Humpty Dumpty, un personaj asemănător unui ou, un fel de Hopa Mitică al nostru, care are un cântec dedicat lui în întregime, care sună cam așa: Humpty Dumpty stătea pe un zid, Humpty Dumpty a căzut, Nici caii regelui și nici oamenii lui, Nu au reușit să-l facă la loc pe Humpty. Mă rog, o traducere liberă.
Eu nu știam de existența lui până să nu-i placă fetițului și să devină primul cântecel cântat vreodată de ea. Nu știu dacă sunt neapărat încântată de această preferință, întrucât mesajul nu este tocmai pe placul meu. Dar cum păpădia nu se lasă impresionată și escaladează în continuare nestingherită înălțimi, fără teamă, nici nu mă deranjează. Poate că e în regulă să cunoască și această variantă, atâta timp cât nu insistăm pe ea.
Problema mea a apărut în urmă cu vreo 2 luni, de când Ania îmi cere aproape exclusiv, în fiecare seară la culcare, să-i spun povestea cu Humpty Dumpty. Așa că m-am conformat și i-am descris cum a plecat el la plimbare să admire curtea castelului, privind păsărele ciripind, flori mirosind, copii jucându-se, oameni dansând, animăluțe alergând, fluturași zburând și pârâiașe clipocind. Când a ajuns la zisul castelului, a fost curios să afle ce e dincolo dar, ajuns sus, o rafală de vânt l-a doborât la pământ. Și deși oamenii regelui și caii lui au încercat să-l repare dar nu au reușit, un tâmplar ce se plimba pe-acolo, s-a apucat de treabă și l-a făcut pe Humpty ca nou.
Problema mea este însă că nu mai pot cu Humpty ăsta. În fiecare seară, aceeași poveste. Aș vrea și eu să-mi exersez talentele creative dar puica nimic: Humpty în sus și Humpty în jos. Ba chiar dorește apoi poezia cu Humpty (versurile cântecului recitate) și apoi, bineînțeles, cântecul. Dar asta e, mă conformezz că doar este povestea ei, nu a mea.
Partea drăguță însă este că de vreo câteva seri încoace, Ania a decis să schimbe ea finalul: Humpty cade dar nu atinge pământul pentru că este salvat de cățelușul supererou Ania, care-l prinde cu gura și mi-l aduce mie în siguranță și nevătămat.
Hai că mai avem puțintel, și facem imediat o întreagă scenetă de teatru cu aventurile acestui Humpty Dumpty despre care, nu cu mult timp în urmă, nu știam absolut nimic, iar acum, mi se pare uneori, că știu mult mai multe decât mi-aș dori. Dar câtă vreme e fetițul fericită, asta e tot ce contează!
Sursa foto: www.youtube.com
