Context: drum cu mașina de cca o oră (ne întoarcem de la prietenii noștri din Sibiu).
Soțul conduce în față, eu îi țin companie Aniei, pe bancheta din spate.
Păpădia e obosită pentru că a mai făcut același drum de dimineață, s-a jucat cu Tudor cuceritorul, a alergat, s-a zbenguit și nu are nici cel mai mic chef să stea pironită în scaunul ei de mașină.
Mie îmi revine sarcina de a distra fetițul ca să mai uite de probleme și de disconfort. Greu de realizat deoarece s-a plictisit deja, pe drumul de dimineață, de toate jucăriile ei din mașină și de toate desenele animate pe care le are pe tabletă.
Ba îi e foame, ba îi e sete, ba vrea la tati, ba vrea la mine, ba o strânge o șosetă, ba a găsit o pată pe tricoul ei ce necesită curățarea imediată. Nu-i convine nimic, e bosumflată și mi-e tare greu să-i fac pe plac.
E momentul prielnic să intre în acțiune mami cea amuzantă care știe să facă spectacole răsplătite cu hohote de râs.
Mă uit în jur: sunt în căutare de recuzită. Lângă mine șad ostenite o plasă cu legume proaspăt cumpărate din Sibiu (ca să nu trebuiască să ne mai oprim la hipermarket când ajungem acasă) și noua mea achiziție în materie de accesorii: o poșetă înflorată.
De fiecare dată când îmi cumpăr ceva nou care-mi place mult, devin obsesivă și fie că se potrivește, fie că nu, port proaspătul obiect până la epuizare.
Poșeta înflorată are însă două stăpâne: subsemnata și fetițul păpădie care și-o așează țanțoșă pe umăr și patrulează prin casă ca o adevărată divă. Când reușește să evadeze de sub privirea mea vigilentă, duce poșeta într-o vizită inopinantă pe teritoriul cățelușilor, unde îndeasă rapid câteva boabe de mâncare în ea, ca să aibă de rezervă în caz de nevoie sau decide să-i facă o băiță în ligheanul cu apă și săpun parfumat.
Mă trezesc din scurta reverie și aflu cu uimire că sunt tot în mașină, pe drumul spre casă.
Iau poșeta înflorată, mi-o așez în brațe și aștept să-mi vină vreo idee genială ce să fac cu ea.
Ania începe să mă privească acum curioasă. Îmi arată o floare roz zugrăvită stilizat pe noua recuzită, exact în momentul în care tati pune o frână și mormăie ceva indescifrabil către un coleg de trafic.
Un cartof nu mai poate rezista presiunii psihice și zboară din plasa cu legume, se izbește de scaunul șoferului și aterizează peste jucăriile Aniei.
Înșfac cartoful revoltat și-l pun să se relaxeze cu mirosul florii roz de pe poșetă. Acesta strănută precipitat de trei ori, face o tumbă în aer și este primit cu baierele larg deschise de poșeta înflorată care îl invită galant în castelul din interiorul ei.
Păpădia îl aplaudă veselă.
Îi explic Aniei:
-Știi, cartoful acesta nervos s-a cam săturat până peste cap de drumul plictisitor cu mașina și a vrut să pornească o revoluție. Noroc cu poșeta noastră fermecată care are înăuntrul ei un castel imens și nemaivăzut de frumos și care l-a chemat înăuntru. Acum are o odaie mare numai a lui, care se numește chiar așa: Odaia cartofului și în care poate să alerge cât vrea, exact cum vei face și tu când vom ajunge acasă, la camera ta. În castelul poșetei înflorate mai este și o piscină micuță, cum ai și tu în curte și care acum cred că te așteaptă nerăbdătoare și o grămadă de jucării de care cartoful nu a ajuns încă să se plictisească.
Ania zâmbește fericită și îmi arată o floare portocalie. Caut în plasa cu legume și văd la suprafață o ceapă mare, care, profund impresionată de povestea mea, îmi cere rugătoare o șansă la paradisul din poșeta înflorată.
Generoasă cum sunt, îi îndeplinesc dorința și după trei strănuturi și o tumbă în aer, ceapa se relaxează acum la piscină, cu un cocktail și o frunză de palmier care îi face vânt.
Răspund bisurilor cerute de păpădie pentru florile colorate indicate de ea, cu un dovlecel, cana Aniei de apă și un papucel ce atârna leneș din piciorul puicii.
Cât ai clipi, mă trezesc în fața porții căutând cheile prin poșetă, în timp ce o vecină sosită lângă noi să ne salute, privește amuzată cum se feresc legumele din calea tornadei pornite de mâinile mele.
Dacă doriți să găsiți și voi poșete ce țin ascunse în ele, povești magice în căutare de păpădii pe care să le bucure, vă recomand cu drag să le căutați pe site-ul https://www.posetepiele.ro/ Vă așteaptă cuminți dar nerăbdătoare să vă cunoască și pe adresa de facebook https://www.facebook.com/SuveranOrastiePieleNaturala
Poate credeți că poșeta noastră înflorată nu are destinul pe care și-l dorea. Poate credeți că le invidiază pe alte surate de-ale ei care găzduiesc în castelul fermecat parfumuri aristocrate, rujuri strălucitoare și creme care odată aplicate te întineresc cu minim 20 de ani. Poate alte poșete au un piedestal pe care se odihnesc, socializează doar la petreceri din înalta societate și nu cunosc mirosul unui cățeluș sau al unei cepe dolofane.
Dar vă spun eu sigur că nu se distrează mai mult decât poșeta noastră înflorată care este acum membru al familiei. Poșeta noastră trece prin aventuri care nu știu unde o vor purta până la finalul zilei.
Ați putea crede că nu rezistă în fața intemperiilor la care este supusă dar noi vă spunem că poșeta noastră e puternică și rezistentă și poate face oricând față unei defilări de modă printre poșete fandosite care nu cunosc gustul hranei pentru cățeluși.
Poșeta noastră înflorată e veselă și bucuroasă ca o primăvară și știe cel mai bine cum să-și apere drepturile: a trecut de la imaginea superficială de simplu accesoriu, la prieten de joacă pentru o fetiță păpădie!
Sursa foto: https://www.posetepiele.ro
