Suntem în curte, eu și păpădia jucăm fotbal cu mingea mare gonflabilă. Între două pase, zăresc un buburuz (așa îi zice Ania) ce încerca să traverseze ferindu-se de mingea uriașă. Opresc imediat traficul și-i prezint fetițului motivul. Ne aplecăm amândouă asupra împricinatului. Când ne apropiem, observăm că buburuzul mai mare îl căra în spate pe un buburuz mai mic. Ania constată entuziasmată:
-Uite, mami, tati buburuz duce calul în spate pe baby buburuz!
Aplaudăm amândouă spectacolul. După câteva momente, observ că buburuzul baby nu prea mișca deloc. În timp ce mă gândesc cum să manageriez situația, păpădia o clarifică pentru amândouă:
-Buburuzul baby e mort, mami, și buburuzul tati e tlist și plânge tale!
Și face un gest de ”bleaaa” cu limba scoasă și ochii închiși ca să-mi arate ce înseamnă mort. Mda, a rezumat cam tot ce era de spus, deocamdată. Pleacă veselă mai departe la joacă. Mie însă îmi vine instantaneu să plâng după baby buburuz, chiar dacă nu l-am cunoscut personal.
Fac de mâncare în casă, Ania e afară cu Auri. O aud prin geamul deschis cum strigă încântată:
-Auli, hai lepede să vezi butterfly!!! Maaaaaaamiiii, uite butterfly, maaamii!!!
Scot capul pe geam și mă uit la fluturașul cam firav și nițeluș cam amețit. O fi avut vreo întâlnire cu unul din cățeii noștri? Cu Pisi, poate? O avea nevoie de îngrijiri medicale? Găsesc ceva pe net despre primul ajutor acordat unui fluture amețit?
Observă și Ania lipsa lui de vigoare și decide:
-E un baby butterfly!! Nu știe să zboale!
Își umple plămânii cu aer și începe să strige tare spre văzduh:
-Maaaami butterfly, hai iei Ania butterfly!! Heeelp! Ajuți zboale baby!! Maaaaamiiii butterflyyyy, unde eștiiiiiii???
Rugăm pe această cale toate insectele sănătoase, mișcătoare, vesele și vioaie să ne viziteze curtea. Ania gestionează bine situațiile dar mami nu prea se descurcă cu dramele. Avem pregătite povești de păpădie pentru fiecare dintre ele!
Sursa foto: https://ro.pinterest.com
