Cunosc multe fetiţe care sunt prinţese, regine, zâne, cele mai frumoase din lume, din univers, din galaxie.
Când era încă în burtică, înainte să se nască, Ania era alintată prinţesa karatistă. Simţeam cumva nevoia să-i spunem că este preţioasă, că nu este comună, un om din popor ca toţi ceilalţi, că este cea mai cea, de viţă nobilă şi sânge-albastru.
După ce s-a născut, de nicăieri, m-am trezit că-i spun soarele meu. Apoi, fără să-mi conştientizez raţiunile, soarele s-a transformat brusc în păpădie.
Aşa este şi astăzi, o floricică destul de comună pe care o culegi direct din iarbă, pe care o găseşti oriunde, accesibilă tuturor, arareori este de vânzare (poate doar dacă se găseşte în ceva aranjamente florale ikebanice). O floricică de-un galben luminos, care înveseleşte primăvara, care trăieşte renaşterea naturii, care împodobeşte coroniţe în cosiţe despletite şi bucură copiii de pretutindeni. O păpădie jucăuşă, cu suflet bun şi cu puteri terapeutice miraculoase, pe care o găseşti din zorii primăverii până la apusul toamnei. O păpădie magică ce se transformă într-un zbor de îndeplinire a viselor spre cer. Asta este păpădia mea!
Poate vi se pare comună, dar eu nu-mi doresc o păpădie extra-mega-hiper-giga specială, cu aspect de orhidee şi cu miros de crin imperial. Eu vreau o păpădie aşa cum a fost ea creată să fie, veselă şi fericită! Nu am nevoie să fie specială pentru că Ania este deja păpădia mea!
Am mai spus că Micul prinţ al lui Exupery este cartea mea preferată. Şi aici vă explică mai bine decât aş putea-o face eu, de ce:
„Şi se simţi foarte nefericit. Floarea lui îi povestise că ea era, în univers, singura în felul ei. Şi iată că se mai aflau cinci mii, toate semănând cu ea, într-o singură grădină!
”Tare s-ar mai socoti jignită – îşi zise el – dacă ar vedea una ca asta… nu s-ar mai opri din tuse, şi s-ar preface chiar că moare, ca să scape de ruşine. Iar eu aş fi desigur nevoit să mă prefac c-o îngrijesc, pentru că altminteri, ca să mă îndurereze şi pe mine, s-ar lăsa să moară cu adevărat…”
Apoi îşi zise mai departe: „Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn, şi iată că n-am decât o floare de rând. Cu asta numai şi cu trei vulcani, care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe veşnicie, nu prea sunt un mare prinţ…”
Şi, culcat în iarbă, plânse.”
………
„Micul prinţ se duse, să mai vadă o dată trandafirii:
– Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic – le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seamăn.
Şi florile se ruşinară.
– Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.
Si se duse înapoi la vulpe.
– Rămâi cu bine! zise el…
– Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
– Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor! spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
– Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
– Numai timpul cheltuit cu floarea mea…! făcu micul prinţ, ca să ţină minte.
– Oamenii au dat uitării adevărul acesta – zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.
– Eu sunt răspunzător de floarea mea… spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.”
Mi-e atât de drag când mă întâlnesc cu oameni care citesc Jurnalul şi care mă întreabă veseli:
-Hei, ce mai face păpădia?
Ştiu că aceia sunt oameni care văd dincolo de cuvinte, care citesc suflete, oameni care, la rândul lor, ştiu să îmblânzească o vulpe şi să aibă grijă de o floare, oricât de comună ar putea părea ea la prima vedere!
Sursa foto: https://www.flickr.com
