Unii părinți nu prea au multe să-și povestească dimineața, după o noapte complet adormită, plictisitoare și banală. Nu este însă și cazul nostru. De multe ori, nopțile noastre sunt mai pline decât zilele.
Într-o astfel de dimineață, îi povesteam lui Florin, printre altele, despre emisiunea la care mă uitam la 4 dimineața, cea cu cvintupleții. Făceam o analogie la viața noastră cu păpădia. Amuzat, soțul propune, în glumă, să mai facem și noi un bebe ca să-i ocupe nopțile fetițului. Când se trezește ea plictisită de somn, să ne lase pe noi să dormim și s-o ia pe soră-sa (musai trebuie să fie tot fetiță) la joacă. Să-și aprindă televizoarele, să aprindă becurile, să se mute de pe pat, pe canapea și pe jos, să dea iama în jucării, să golească frigiderul și să adoarmă îmbrățișate când or avea ele chef.
Mi-am amintit de soră-mea care-mi spunea că i-a fost mult mai ușor cu Mihnea (ăl micu’) pentru că era fascinat de soră-sa și nu mai avea atâta nevoie de ea. Umbla ca un titirez după Miru, dornic să participe în orice era ea implicată.
Pentru că familia noastră are trei membri și toate deciziile importante se iau împreună, am întrebat-o și pe păpădie ce părere are despre ideea noastră:
-Ia, zi-mi iubire! Vrei să mai avem un bebeluș la noi în familie?
Total pregătită, ca și cum aștepta această întrebare de ceva timp, fetițul ne-a răspuns extrem de hotărâtă:
-Nu, mulțumesc!
Șocați de răspunsul neașteptat și teribil de amuzați, am întrebat-o, firesc, de ce:
-Pentru că face gălăgie și plânge și nu poate Ania să se joace!
Ei poftim înțelepciune pe puiul nostru de trei ani!
P.S. Acest text va fi păstrat cu mare grijă și arătat fetițului spre lămurire, dacă vreodată, în viitor, vom fi cumva întrebați de ce nu a mai apărut o soră de păpădie! 🙂
Sursa foto: sarahockwell-smith.com
