Am reînceput plimbările cu Ania pe străduțele din cartier. Cât a fost cald, am stat ziua întreagă doar în curte unde aveam o multitudine de centre de interes. Dar acum, toate jucăriile (în afară de tobogan și vreo două mașini) sunt așezate cuminți laolaltă în așteptarea unor vremuri mai călduroase.

Așa că ne înfofolim în funcție de frigul de afară, ne punem mănuși și căciulițe asortate, scoatem tricicleta cu spătar și ghidon pentru părinți (Ania încă nu ajunge cum trebuie la pedale) și purcedem în recunoaștere.

Se pare însă că datorită faptului că nu prea ieșim des prin lume, am cam uitat cum se face chestia asta cu socializarea civilizată și respectuoasă și adesea stârnim zâmbete sau chiar hohote de râs. Ca de exemplu:

La vreo zece case după noi, de la un gard alb ne privește curios un Husky. Așa îl și strigăm pentru că, habar nu am de unde (i-oi fi spus eu dar am uitat) păpădia știe exact să identifice această rasă. Fetițul e în extaz când îl vedem și strigă entuziasmată arătându-mi-l cu amândouă mânuțele pe rând:

-Maaaami, iote Husky!! Ha-ha-ha!!Guboi (good boy), cățel! Ham-ham-ham!

Intru și eu în starea Aniei și încep să conversez cu cățelul:

-Bună dimineața, domnule Husky! Mvaaai, dar ce ochi superbi și limpezi aveți!! Purtați cumva lentile de contact?

Cățelul scheaună încetișor.

-Nu pot să creeeeeed!!! Chiar sunt ochii dumneavostră??? Fascinant!!

Cățelul scheaună mai tare.

-Dar ce s-a întâmplat? Vă simțiți puțintel cam singur??? Aveți nevoie de companie și de un partener de joacă? Păpădia ar fi încântată să vă învețe nițel cum să vă purtați ca un cățeluș. Știți să dați din coadă corespunzător?

Husky se reîntoarce la natura lui de lup și începe un hăulit ca la carte la soarele rece de pe cer.

Ania râde în hohote, mă alătur și eu veseliei și în acel moment observ că un domn ce se răcorea la geamul de sus al căsuței, râde și el cu poftă.

Salut intimidată și plecăm mai departe.

În altă zi, liniște deplină pe străzi. Nici țipenie de cățel, pisic sau vietate. Calmul este brusc spart de un vecin care apare printr-o poartă scârțâindă. Ania țipă de bucurie că avem musafiri.

-Bună dimineața!, salut eu ca trezită din vis.

Îmi răspunde cu o înclinare a capului, puțin circumspect.

Păpădia:

-Maaaami, țipă ea deodată. Cinu capcă Dolin blue Chase!!!!

-Așa e, iubire! Vecinul are șapcă albastră-Chase ca a lui Dorin.

Se mai uită puțin curioasă:

-Buză Marshall.

-Da, fetiț! Bluza e roșie ca a lui Marshall.

-Hai, mami, nas, gulă, oblazu, babla. (Adică să îi arăt unde sunt poziționate nasul, gura obrazul și barba pe fața vecinului).

Mă bufnește râsul și încep să i le enumăr. Uite nasul, îl vezi pui? Și ochii și …

Vecinul se scarpină în barbă și pleacă puțin stânjenit înapoi în curte.

Sau. Ne oprim lângă o casă unde un cățel ne latră nebunește. Îl întreb de ce e așa supărat și se pare că nu se gândise prea mult la această problemă pentru că se oprește din lătrat și începe să privească zările.

De nicăieri apare o pisică. Ania țipă entuziasmată. O chemăm la noi dar ea se mângâie cu foc de un copac. Mai apare una. Țipăm amândouă:

-Uaaaau, două pisicuțe! Ce drăguțe sunt!

Mai vedem o pisicuță cocoțată pe o ladă. Țipăm iar de bucurie și începem să le numărăm. Pe la a cincea pisicuță decretăm acea curte casa pisicilor fericite. Suntem în extaz, ne mutăm privirea de la una la alta, ne amuzăm cum se spală, cum se hârjonesc, cum se întind iar nivelul zarvei noastre e mai ceva ca atunci când dă România gol la vreun campionat mondial.

Pe lângă noi trece un băiat zâmbind, probabil întorcându-se de la școală pentru că are un rucsac în spate. Intră în curtea fermecată, ne mai aruncă o privire veselă și intră în casă cu toate cele 5 pisici după el. Plecăm mai departe în aventură.

Uneori, încântată de ce i se întâmplă, Ania începe să cânte câte-un cântecel care îi place ei. Îmi dau seama că am început să performez și eu extaziată alături de ea, urlând pe stradă: Heaaaad, shoulders, knees and toes, knees and toeeeeees!!!, abia când o vecină cu o sacoșă în mână începe să râdă tare în spatele meu.

Cam asta se întâmplă prin plimbările noastre, nu întotdeauna civilizate și cuminți. Intrarea e liberă, pentru cine dorește, vă așteptăm cu noi la plimbare!

Sursa foto: https://www.shutterstock.com

 

 

Plimbările noastre gălăgioase de iarnă
Tagged on:                                 

Leave a Reply

Your email address will not be published.