3 septembrie 2017. Chiar dacă optimiștii iubitori de căldură ar putea susţine că e încă vară, eu simt mirosul toamnei în aer.

La fiecare schimbare de anotimp mă simt de parcă sunt îndrăgostită. Am un zvâcnet jucăuş în stomac şi o bucurie interioară permanentă. Buna dispoziţie mă însoţeşte orice aş face. Totul devine bun şi frumos. Devin nostalgică şi simt totul mult mai intens.

Primăvara îmi aduce zeci de parfumuri în aer, copaci înfloriţi, raze călduţe de soare care-mi încălzesc obrazul. Verdele primăverii devine cea mai frumoasă culoare din lume. Păsărele nu sunt nicicând mai vesele decât în acest anotimp. Iubesc păsările care se întorc cu povești dintr-o altă viață. Apar grădinile bogate şi pământul îşi rearată culoarea brună. Iubesc dimineţile (la fel de mult ca amiezele, serile și nopțile :))) şi primăvara este o dimineaţă continuă a întregului orizont. Iubesc efectul florilor după o iarnă lungă, ițite prin zăpada înghețată, gingășia și puterea lor supremă. Primăvara este anotimpul trezirii.

Deşi mă feresc de căldură, iubesc relaxarea verii. Totul devine mult mai lent acum. Căldura soarelui ne domolește pe toți odată. Oamenii parcă se opresc în sfârşit din fuga lor şi-şi dau timp să se uite în jur. Nu se mai ascund în interiorul clădirilor şi acum sunt cel mai aproape de natură. Corpurile se eliberează de haine şi se bucură din plin de atingerea plăcută şi reconfortantă a apelor adânci. Iubesc pârâiele cu apa lor care ne îngheață gleznele și care susură cea mai minunată melodie din lume. Încep să sfârâie grătarele şi prietenii încep să se bucure mai mult unii de alţii. Iubesc pădurea verde și înțeleaptă cu foșnetul ei răcoros. Iubesc marea întinsă cu toate misterele ei și care îi este destinată verii pentru eternitate.

Dacă ar fi să declar o preferată dintre toate anotimpurile, pentru mine, iarna ar ieşi câştigătoare. Deşi iubesc cel mai mult acel anotimp care e pe cale să înceapă, iarna are pentru sufletul meu, un loc special. Poate pentru că e anotimpul copilăriei. Îl iubesc pe Moş Crăciun şi pe Moş Nicolae şi toată magia care înconjoară aceste sărbători. Unde mai pui și că, fiind născută în decembrie, am un sentiment de posesiune, simt că iarna e a mea, mi-a fost destinată de la naștere, îmi aparține pe veci. Iubesc cum oamenii se bucură şi celebrează anul nou. Iubesc frigul aprig care-mi îmbujorează nasul şi obrajii. Iubesc senzaţia de confort şi apărare călduroasă pe care mi-o dau hainele groase în frigul înţepător. Dar cel mai mult şi mai mult iubesc zăpada care, cu puterile ei miraculoase, ne transformă într-o clipă din nou în copii. Săniuşul, datul cu ghetele pe gheaţă, ski-ul, patinajul, bulgăreala, oamenii de zăpadă sunt social acceptate la orice vârstă şi pentru mine, asta e minunat. Iubesc dogoarea și frumusețea focului în frig. Iarna e cea mai iscusită decoratoare de peisaje cu albul ei tăcut şi liniştit, unde cuvintele sunt de prisos. Steluţele de gheaţă din ferestre, strălucirile care clipesc din nea, ţurţurii care se agaţă de acoperişuri, dansul fulgilor de zăpadă, transformă iarna într-o artistă desăvârşită.

Iubesc toamna din o mie de motive şi acum, la început de septembrie, ea devine preferata mea. O aştept şi-i caut semnele încă de la ultimele raze ale soarelui de august.

Ador răcoarea dimineților de toamnă, acolo unde mi-e mie cel mai bine, între frig și călduț. Corpul meu este setat să se simtă confortabil la această temperatură a toamnei. Iubesc parfumul de gutui și apariția ciorchinelor de struguri. Iubesc frumusețea merilor încărcați de rod. Iubesc agitația oamenilor pe ogoarele întinse. Iubesc foșnetul frunzelor căzute sub tălpi. Iubesc că toamna este expertă în culori: galben, verde, maro, roșu cu toate nuanțele lor. Toamna pictează cele mai frumoase tablouri.

Iubesc cercurile furioase și țipătul ascuțit pe care-l fac păsările care se pregătesc de călătorii întinse. Iubesc mirosul de frunze arse și dansul fumului spre cer.

Iubesc ploaia toamnei. Știu că pare ciudat dar iubesc vremea aceea mohorâtă, cu cerul greu și înnegrit, cu stropii de ploaie măruntă, continuă, mocănească. Îmi dă un sentiment de liniște după vara gălăgioasă și de securitate.

Cel mai mult și mai mult iubesc faptul că toamna este un preludiu pentru iarnă, o anticipare plăcută care îți dorești să dureze cât mai mult dar la sfârșitul căreia știi că te așteaptă o altă bucurie intensă.

Mda, recitind acum ce-am scris mai sus în căutarea unui final, îmi par o persoană foarte visătoare, poetică și romanțoasă. N-aș fi zis că e genul meu această abordare. Cred că și aceste atribute fac parte din mine, deși nu mă caracterizează. Știu sigur însă că iubesc anotimpurile și sufletul meu extrovert simțea nevoia să strige asta în gura mare. Cine știe, poate că toamna are puterea asta asupra mea. Poate că toamna mă transformă într-o romantică sensibilă. Vă promit însă un început de decembrie foarte vesel, jucăuș și copilăros. Pe curând! 🙂

Sursa foto: http://weknowyourdreams.com

 

 

Pledoarie pentru anotimpuri, dintr-un suflet (acum) tomnatic
Tagged on:                                 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *