Aniei îi plac petrecerile. Dar, hei, cu-i nu-i plac?! Când și-a dat ea seama că zilele de naștere sunt asociate cu petreceri, a început brusc să fie foarte interesată de aniversările tuturor din familie. Așa că, undeva anul trecut, ne cerea frecvent să-i indicăm pe calendar unde este situată ziua de naștere a tuturor celor ai noștri ca să identificăm în acest mod și petrecerile care vor urma.
Bineînțeles că interesul major se centra pe aniversarea ei. Încă de la începutul lunii martie i-am încercuit cu inimioare multicolore data de 31 și, în fiecare zi, marcam cu o steluță încă o dată care ne apropia mai mult de mult așteptatul eveniment. Între timp, seara, la culcare, îi spuneam, la cerințele ei repetate, aceeași poveste a nașterii ei, ce făcea mami, ce făcea tati, ce spunea fiecare din familie, cum a venit ea pe lume, câți oameni dragi i-au urat bun sosit, cum a pupat-o mami pe obrăjorul stâng la prima întâlnire ochi în ochi, cum s-a emoționat tati când a văzut-o și cât de așteptată și iubită a fost și este.
Am pregătit-o și în privința petrecerilor, două la număr, pe care le va avea, una cu prietenii și alta cu familia. Am exersat cum ar fi mai ușor să-și arate ea cele patru degețele spre cei care o vor întreba câți ani are și ne-am bucurat cât de minunat îl pronunță ea pe r din patru, acum că este deja atât de mare. Da, martie a fost o lună plină și emoționantă pentru noi.
La petreceri, s-a distrat grozav, totul a fost pe măsura așteptărilor, ba chiar mai sus de-atât.
Pentru că Radu (prietenul ei născut cu o zi după fetiț) și Cris, mămica lui nu au putut veni, ocupați fiind cu propria lor călătorie aniversară, în week-endul care a urmat, am reeditat petrecerea Aniei, căreia i s-a alăturat acum și cea a lui Radu. Am avut chef de joacă, veselie, aventuri, iubire și …. tort, bineînțeles, adus ca surpriză de Radu și Cris. Petrecerea de berbecuți frumoși a fost la fel de grozavă, chiar dacă a întârziat cu o săptămână.
Se pare însă că toate aceste petreceri și precipitarea evenimentelor au bulversat-o nițeluș pe păpădie pentru că, seara, la culcare, după despărțirea de Radu și de Cris, Ania ne-a întrebat nedumerită:
-Mami, eu câți ani am acum: patru sau cinci?
-Tot patruuu, iubirea mea! Petrecerea de azi a fost mai târzie pentru că Radu și Cris nu au putut veni săptămâna trecută!
Am respirat ușurată și amuzată: asta ar mai lipsi! De parcă nu trece timpul destul de repede, să înceapă de-acum să crească într-o săptămână, cât alții într-un an!
Sursa foto: www.adorama.com
