Există anumite persoane (prin natura prieteniilor pe care le-am avut, eu am cunoscut majoritatea femei), care aleg (conștient sau nu) cu predilecție parteneri viciați, mânate din urmă fiind de o convingere, fără vreo bază coerentă, că partenerul respectiv se va schimba și va renunța la viciu (viciu pe care nu-l vor accepta niciodată și care poate fi infidelitatea, alcoolul, jocurile de noroc, etc.) datorită iubirii pe care le-o poartă.
Mie mi se pare o încredere în sine naivă, dublată însă în aceeași măsură de o stimă de sine considerabil scăzută, pentru că se înhamă la o viață plină de dezamăgiri în căutarea unei schimbări ce, de cele mai multe ori, va refuza să apară. Oamenii nu se schimbă niciodată pentru cineva. Și dacă o fac, această schimbare nu va fi permanentă. Schimbarea reală se naște în interior, dintr-o nevoie acută ca aceasta să survină, dintr-o realizare a rădăcinilor ei, dintr-o vindecare a unor răni vechi, dintr-o conștientizare a posibilității de progres. Persoanele care cred că ele singure pot declanșa un asemenea tumult în viața altcuiva sau care care se consideră total responsabile de eșecul eliberării de viciu, probabil că dovedesc o doză mare de egocentrism care nu se aliniază deloc cu realitatea.
Eșec după eșec, dezamăgire după dezamăgire, ele continuă să creadă că au această putere și că, dacă trec prin destulă suferință, dacă încearcă de suficiente ori, dacă își încalcă principiile și demnitatea în continuare, până la urmă, vor reuși să iasă învingătoare într-o luptă care nu are nicio legătură cu ele. Pare o încredere în sine de neclintit, bazată pe un feedback exterior pe care l-au primit la un moment dat, dar care denotă o stimă de sine scăzută prin acceptarea unei vieți care nu le face fericite și pe care, probabil, consideră că o merită.
Din punctul meu de vedere, puterea de schimbare vine din interior și, în cele mai multe cazuri, are nevoie de ajutorul profesioniștilor specializați în realizarea ei. Niciun specialist însă nu poate face minuni dacă dorința de schimbare nu este internalizată și reală.
Nu susțin sub nicio formă că aceia care au vicii nu ar trebui să fie iubiți. Din contră, ei au nevoie de o iubire asumată, o iubire care să poată privi dincolo de persoana ta și de puterea pe care poți să o ai sau nu, o iubire care să îi ajute și să îi susțină cu adevărat în procesul prin care trec. Dacă însă nu ești convins că poți iubi un om cu toate defectele pe care le are, cel mai bun lucru pe care ai putea să-l faci pentru el și pentru tine, este să renunți.
Sursa foto: www.deviantart.com
