Zi de vară la țară, la Șoimuș. Ne trezește Ania la 6 dimineața și deschidem ușa dormitorului ce dă direct spre curtea bogată în vegetație, insecte și păsărele. Răcoarea ne învăluie imediat și acționează pe post de energizant.
După ce terminăm treburile zilnice pe care le-am adus cu noi și aici, decidem să ne bucurăm din plin de minunata viață la țară, în acest colț de rai aflat la 10 minute de casa noastră: o plimbare pe dealul ce-și începe urcușul chiar în fața casei, pentru prima oară în trei. Noi doi l-am explorat des în verile lipsite de păpădie și acum, pentru prima oară, Ania urma să urce primul ei deal la pas.
Teribil de entuziasmată, între noi, ținându-ne de mână, Ania ciripește veselă:
-Vreau să mergem sus-suuus-suuuuuuuuus pe deal.
După o urcare în pas vioi și neobosit, ajungem în vârf unde ni se așterne la picioare Edenul: o întindere maiestuoasă în toate nuanțele de verde, presărată pe alocuri cu flori în toate culorile pământului și acoperită parțial de păduri răzlețe, o expoziție de dealuri venite parcă exact ca la paradă, să se laude care mai de care cu straiele pe care le poartă.
Când mergi pe drum, prin sat, ocupat cu viața ta, foarte rar ai obiceiul să privești în sus, foarte rar își faci timp să admiri frumusețea aceasta pură. Dar aici, în liniștea înălțimii, nimic altceva nu mai contează. Inspiri peisajul ca și cum aceasta este unica variantă pe care o ai.
Ania mă ajută să culeg floricele, sărind ca o căpriță prin iarba mare ce-i vine până la piept.
-Ce vrei să facem acum, puiuț?
-Mai sus mergem, mami! Sus pe deal!
Ne avântăm pe cărări neîmblânzite de cine știe câtă vreme. Povestim cu cosașii, alergăm după fluturi, asortăm floricele, ascultăm păsărele și culegem măceșe. La coborâre, Ania e obosită și vrea de-a calul la tati pe umeri.
-Ți-a plăcut pe deal, iubire? Mai venim?
-Da, mami! Mâine!
Până atunci, punem bine poza aceasta mentală în cutiuța noastră cu amintiri!
Sursa foto: http://www.accentmedia.ro