Perioadele cele mai intense de lucru ale mele se desfășoară atunci când doarme păpădia. Atunci fac rapoarte, scriu texte, planificări, fișe, completez drafturi, bibliografii, chestionare, etc, totul în bezna luminată doar de ecranul laptopului.
Și ca să vedeți cât de conștiincioasă sunt, ca să ajung la treabă, trec printr-o serie întreagă de aventuri.
În primul rând, pe lângă faptul că Ania are somnul lui taică-su, somn de iepuraș care tresare la orice sunet (pe mine poți să tai liniștit lemne că nu te deranjez), se mai și încăpățânează pe deasupra să adoarmă doar cu mine. Tati s-a sustras treptat din acest obicei, absența lui fiind astfel tolerabilă, însă eu nu primesc bilet de voie.
Partea bună este însă că și adoarme destul de repede cu mine lângă ea. Partea grea urmează pentru mine de atunci încolo.
Mai întâi, abia perceptibil, trebuie să mă desprind câte un centimetru de fetițul care este întotdeuna lipită-sprijinit de mine, până reușesc să o alunec blânduț pe salteaua liberă și relaxată. În caz de plescăieli nemulțumite prin somn, se adoptă poziția înmărmurită, nu clipești, nu respiri, nu exiști.
Te întorci pe urmă într-o poziție ce-ți permite să te ridici, aparent la modul firesc, relaxat, natural, specific somnului, în realitate cu sufletul la gură, pândind orice feedback venit dinspre fetiț.
Apoi începi să pipăi grijuliu prin jur patul cu tendințe de scârțâieli și te ridici mai încet decât dacă ai avea un bolovan legat de spate. Pășești cu atenție pe podeaua care de această dată ține cu tine și rămâne tăcută dar ajungi la ușa de care-ți amintești abia acum, la fel ca în fiecare zi la aceeași oră, că are nevoie să fie unsă nițeluș ca să nu mai țipe așa ascuțit.
Respiri ușurat și crezi că ai scăpat. Suporți cu stoicism și în tăcere maximă înțepătura din talpă provocată de cine știe ce obiect neidentificabil. Mergi mai departe și nu renunți. Mai ai doar câțiva pași. Te oprești însă brusc atunci când auzi din dormitor glasul care te cheamă:
-Maaaaamiii, unde ești??
Șiiiiiii … o iei de la capăt. Dacă nici eu nu sunt părintele ninja, nu știu cine ar mai putea fi!
Sursa foto: www.ancient-origins.net
