În ultima perioadă, domnișoara păpădie manifestă unele schimbări de comportament. Am putea spune că a devenit nițeluș o micuță șefă (dictatoare, teroristă dacă te iei după cum o alintă taică-su).

Cu un ton imperativ îți cere să faci anumite lucruri, să te conformezi întocmai cerințelor ei, să se întâmple totul exact așa cum dorește ea, chiar dacă acestor cerințe nu le găsești neapărat o logică, o utilitate și chiar dacă atitudinea ei poate fi ușurel cam autoritară:

-Nu vreau să se trezească nimeni acum! Mami, tati, stați cu ochișorii închiși și dormiți!

-De ce ți-ai dat bluza jos, tati! Eu vreau să ne dezbrăcăm toți trei deodată în cameră. Pune-ți bluza la loc!

-Nuuuu! Du tableta la loc la încărcat, mami, că vreau să văd eu cum o scoți!

O abordare a acestei situații ar fi să ne simțim insultați de această atitudine, să condamnăm dorința ei de a ne da ordine, să o punem la punct, să-i spunem că noi suntem la comandă, că noi suntem părinții și că ea trebuie să facă ce îi zicem noi, că nici măcar nu are sens (pentru noi) ceea ce ne cere, că a devenit cam obraznică și că e timpul să redevină cum a fost până acum.

Această abordare nu prea este însă stilul nostru. În schimb, am încercat să căutăm o cauză, un motiv. De ce acum? Ce s-a schimbat? Nu a trebuit să cercetăm prea departe.

De când a venit vara, programul și stilul nostru de viață, destul de așezat, ritualic și predictibil, cel care îi oferea fetițului o anumită stabilitate, a început să se schimbe puțintel și să devină mai confuz, mai încărcat, cerând din partea păpădiei o capacitate mai mare de adaptabilitate. Vizite, excursii, Șoimuș, plecări și sosiri neașteptate, mai puțin timp de joacă împreună, sărit peste mai multe somnicuri de prânz, ore mai târzii de culcare, etc.

Nu este atunci deloc ciudat că Ania simte nevoia cumva să redobândească o fărâmă din controlul pierdut. Din fericire, încearcă să-l redobândească cu ajutorul persoanelor pe care le iubește cel mai mult și în care are cea mai mare încredere: noi doi.

Așa că, da! În această perioadă, avem o micuță sefă în casă și nu am putea fi mai mândri de ea!

Mi se pare fascinant cum copiii găsesc mereu cele mai ingenioase soluții pentru problemele cu care confruntă. Poate că nu or fi întotdeauna cele mai adecvate, potrivite sau plăcute pentru ceilalți. Dar sunt soluțiile lor și e datoria lor să încerce și să afle dacă funcționează și dacă găsesc sprijin în acest proces. Noi suntem alături de fetiț pe drumul acesta minunat când ea se crește singurică într-un om mare!

Sursa foto: www.aol.com

Păpădia șefă și adaptabilitatea la schimbare
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published.