Păpădia noastră este una mega specială și unică, diferită de celelalte ce-i poartă numele chiar și prin faptul că ea este mai mult o păpădie de iarnă, asta dacă ar fi să ne luăm după temperatura scăzută din aer pe care fetițul o găsește pe placul ei și pe care o îmbrățișează purtând cât mai puține haine posibil.
Odată cu venirea toamnei ne-a fost destul de greu să convingem puica să pună un strat-două de haine în plus pe ea. Înainte de a ieși afară, trebuie să-i arăt exact câte port eu și are loc o dezbatere îndelungată asupra utilității hanoracului în această ecuație (al ei, nu al meu):
-Tu ai nevoie, mami, dar eu nu-l vreau, mulțumesc!
Prin casă, ținuta ei obligatorie, din secunda în care a trecut pragul, este cea care a consacrat-o printre ai noștri, complet dezgolită de secrete sau pudism inutil.
De când era micuță are o toleranță crescută la temperaturi scăzute, atunci când, ca să poată adormi, îmi cerea geamul larg deschis la – 20 de grade.
Luăm prânzul în curte, ca în orice altă zi de vară, datorită unei toamne care până acum ne-a ajutat în acest sens. Deși este mai răcoare decât zilele precedente, să tot fie vreo 13 grade, Ania, încălzită după un joc de fotbal cu mami și cu Masha, după vreo 50 de ture pe motorul ei și după un prinselea printre căței, își aruncă cât colo hanoracul și-așa subțire și papucii, păstrând doar tricoul și un colant și așezându-se comod pe scaun. Începe să baloteze la dovleceii și vinetele ei pane în timp ce se lăfăie relaxată sub norii de toamnă. La un moment dat, se oprește și se uită concentrată la mine vreo câteva secunde. Cu un brrrr sugestiv, îmi spune:
-Maaaaami, îmi e frig!! De ce îi este frig la Aniaaaa, hăăăă????
Mda, nedumerirea fii-mi la 3 ani și șapte luni e cum este omenește posibil să simtă frigul, tocmai ea?? Bine măcar că nu ne-am trezit în viscolul de iarnă, sărind fericite în costumul de baie prin troiene vesele de zăpadă.
Sursa foto: http://www.seattleweatherblog.com
