E uimitor cât de repede trece timpul și cât de rapid se schimbă și progresează lucrurile. Parcă abia respir o dată și Puf! fetițul meu a mai crescut puțintel.
Povesteam cu mândrie, acum două secunde, despre cum Ania a luat singură decizia să nu mai folosească scutece, că deși mă-sa vrea s-o țină bebeluș, ea e mare deja și poate folosi la perfecție olița.
Zilele trecute, într-o după-masă, intru în baie ca să o văd pe fetiț cum își așezase singură reductorul (colacul acela micuț adaptat unor fundulețe micuțe) pe toaletă și se chinuia să se urce pe el fără să-l răstoarne. Îl mai folosisem împreună și era încântată de el dar bineînțeles că mie nu-mi trecuse prin minte să o încurajez să-l prefere în defavoarea oliței. Ar fi fost prea rapidă trecerea (pentru mine, desigur, nu pentru fetiț) de la oliță la reductor.
Ca atare, bucuroasă dar nițeluș nostalgică, i-am adus din cameră înălțătorul pregătit pentru asemenea situații, pe care păpădia îl utiliza ca să-și depoziteze poneii când îi duce la plimbare prin casă.
Da, fetița mea folosește acum singură toaleta și mai are chiar și impertinența să nu mă anunțe. Intră în fugă în baie, de la joacă din curte, se urcă pe înălțător, se cațără pe reductorul pe care-l așează singură, face pișu-caca după necesități, pune reductorul la locul lui, așează capacul pe toaletă, se urcă iar pe vasul acesteia cu picioarele sau se înalță bine pe vârfurile picioarelor și trage apa. Toate astea fără să-mi ceară asistența sau fără măcar să mă anunțe. Păi ce sunt eu aici, acum? Mămică de fetiță mare?
Nu mă pot însă abține să nu încerc să stric păpădia așa că noaptea încă îi mai pun scutec deși nu mai face pișu în el sau, dacă face, se trezește înainte, se ridică în picioare, face pișu și apoi îl dă jos și-l aruncă pe covor.
Aștept momentul când se va trezi, va merge singură la baie să facă pișu la toaletă și se va întoarce apoi înapoi în cameră ca să-mi dea cu scutecele mele în cap, poate-oi învăța odată că păpădia mea nu mai este bebeluș!
Later edit: Nu mi-a dat cu scutecul în cap dar s-a îndurat destinul de noi: i-am uitat scutecele acasă într-o excursie la Șoimuș (subconștientul acesta!) și totul a decurs perfect! Capitol încheiat cu succes!
Sursa foto: http://maggi.locustdesign.co
