Florin are prostul obicei de a adormi de cum pune capul pe pernă, indiferent de cât de obosit sau odihnit ar fi. E drept că se trezește apoi în noapte și bântuie prin casă, dar cu adormitul nu are nicio problemă.
Pe mine mă enerva teribil acest obicei al lui, mai ales atunci când trebuia să mă trezesc forțat dimineața ca să ajung la serviciu iar noaptea nu reușeam nicicum să adorm. Mă foiam în pat printre sforăiturile lui și mi se părea că din cauza lui mai am eu atât de puțin timp până când trebuie să mă trezesc. Îl blagosloveam printre dinți, printre nervi și printre invidie. Acum, uneori îl înțeleg. Alteori însă nu.
De cele mai multe ori, înainte de culcare, după ce ne spunem toți trei poveștile și repertoriul de seară, Florin adoarme imediat iar eu mai rămân la taclale cu fetițul meu care atunci parcă e cea mai neobosită din zi. Așa și în astă seară. Deodată:
-Mami, tu o să mă aperi pe mine întotdeauna de monștri, nu-i așa?
Zâmbesc pentru că e un lucru pe care i-l spun des, la fel de des cum îmi cere ea să i-l confirm la nesfârșit. Nu-i e teamă de monștri, știe că ei nu există decât în ecrane și povești, dar, pentru orice eventualitate, vrea să știe că o voi apăra mereu de orice rău.
-Daaaa, iubirea mea, o să mă bat cu ei până îi dobor și nu voi lăsa pe nimeni niciodată să-ți facă vreun rău!
-Dar tati nu o să mă apere, așa-i mami?
-Ba da, puiuț, și tati o să te apere întotdeauna!! De ce spui asta?
-O să mă apere de un monstru dar apoi o să adoarmă rupt de oboseală și tu o să mă aperi mult-mult-muuuult de tot!!
Pam-pam!
În sfârșit, după atâta amar de vreme, mă simt și eu recompensată că nu am prostul obicei de a adormi de cum pun capul pe pernă. Se pare că fac parte din tagma eroilor neobosiți. Uuuuf, ce aș mai vrea să îmi transmit mie în toate acele nopți de vânzoleală trează că merită totul! Fiecare picătură de nesomn, merită, dacă asta te va transforma peste ani în supereroul fetiței tale iubite!
Sursa foto: www.jenniferowhite.com
