Încep încet să înţeleg de ce, uneori, ne purtăm atât de inadecvat şi contrastant cu copiii: pentru că sunt încă o nebuloasă pentru noi, ca nişte fiinţe care arată ca noi, promit că vor fi ca noi, dar totuşi, într-un fel, nu sunt oameni.

Câteodată îi privim superior, bucurându-ne cumva: heei, eu sunt adult deja, ceea ce înseamnă că trebuie să te manipulez pe tine, să te învăţ ce cred eu că ar trebui să ştii, să te educ, să-ţi traduc ce e acceptabil şi ce nu, să te las să mă admiri, pentru că, altfel, cine ştie dacă vei deveni şi tu adult ca mine.

În secunda următoare însă, uităm cu totul de percepţia anterioară şi ne poziţionăm imediat la acelaşi nivel cu ei, luând totul personal, ca într-o ceartă cu colegul de bancă, uitând cu desăvârșire diferenţa de experienţă simţită anterior: te-ai purtat nerespectuos cu prietenii mei ca să mă faci pe mine să pic prost în faţa lor, nu ești deloc atent la sentimentele mele, te porți obraznic ca să-mi faci mie în ciudă. Ne supărăm, jignim, trântim uși, promovând un pattern de învățare al gestionării furiei pe care îl vom combate mai târziu, atunci când îl vom întâlni la copiii noștri.

Lucrurile, din punctul meu de vedere, stau mult mai simplu: copiii SUNT oameni, încă de când se nasc. Au bunătate, au generozitate, au empatie și nu au nevoie ca aceste atribute să le fie insuflate. Considerând altfel, mi se pare o viziune extrem de sumbră asupra ființei umane. Rolul nostru este să le protejăm aceste calități și să ne asigurăm că încercăm (cel puțin) să-i înțelegem cu adevărat. Au aceleași drepturi ca și noi și singura metodă de educație veritabilă și utilă este propriul exemplu. În rest, ar fi drăguț dacă am găsi capacitatea de a ne asuma integral responsabilitatea calității interacțiunilor pe care le avem cu ei și dacă i-am lăsa să crească dezgoliți de constrângeri, dezvoltându-se liber așa cum au fost creați, concentrându-ne să impunem limite doar în privința siguranței lor și în ceea ce ne privește pe noi.

Nu cred că e chiar așa de greu să-i percepem astfel. În fond, s-au născut din iubire, așa că nu ar trebui să-i învățăm noi cum ar trebui să o simtă.

Sursa foto: http://www.nurtureachild.org.uk/

Oameni sau copii, cine au fost mai întâi?
Tagged on:                                 

Leave a Reply

Your email address will not be published.