În relația cu păpădia, eu vin cu cutumele mele, cu fricile și fobiile mele, care, cel mai adesea, ar avea nevoie de niscaiva terapie, dar pe care încerc din răsputeri să nu i le transmit și Aniei pentru că vreau să vadă viața direct prin ochișorii ei perfecți, nu interpretată prin viziunea noastră.
Păpădia este foarte curajoasă, sinceră și generoasă, foarte optimistă, dezinvoltă și veselă. Ar fi păcat tare să stricăm așa minune de copil! Așa că încerc să mă abțin cât de bine pot atunci când instinctul meu îmi spune să merg într-o direcție aleasă de experiențele mele de viață.
Fetițul nu are teamă sau dezgust față de niciun animal, fie el păianjen, furnică, gândac, râmă, șopârlă, șarpe, șobolan sau altă vietate pe care eu și mai mulți asemenea mie, o considerăm scârboasă. Încerc să nu-i induc și ei această idee preconcepută.
La fiecare eveniment nou, o familiarizăm și pe puică cu el. Când Dorin a tăiat o găină, i s-a explicat Aniei ce s-a întâmplat și i s-a prezentat apoi cina noastră despănată și golașă, cu un cap cam sumbru retezat. Cum în vizită la noi se aflau Ade și ai ei, puica a decis să o impresioneze pe Miru (o cetate greu de cucerit) cu un cap de găină pe care i l-a aruncat în brațe. Domnișoara adolescentă, sensibilă din fire la aceste apariții, a țipat scurt dar intens, lăsând în urmă un fetiț dezamăgit de reacția obținută și pe care nu o prevedea.
Mai nou, Ania ne cere să căutăm pe Youtube filmulețe cu reptile (șerpi, broaște, crabi, șopârle, pești transparenți și alte dihănii). Ceea ce ar fi minunat dacă însă mi-ar permite mie să mă retrag în tăcere. Dar fetițul a decis să-mi ofere mie șansa reizbăvirii printr-o terapie de șoc, obligându-mă să privesc și eu spectacolul odată cu ea.
Stau nemișcată pe canapea și strâng din dinți subtil. Știu că nu pot ajunge la mine dar totuși mi-e greu să privesc. Închid ochii pe tăcute. Nu scap însă de privirea vigilentă a păpădiei:
-Ce faci, maaamiii? Deschide ochii să vezi mai bine!
-Văd, iubire, cu ochii minții și presupun că le voi vedea și la noapte în somn!
-Hai, mami, uită-te cu Ania aicia! în timp ce mă ia grijulie de mână.
Nu pot rezista acestei oferte! Deschid ochii și las terapia să-și facă efectul. Nu de alta, dar cine știe ce animal de companie vom avea în viitor și ar trebui, cel puțin, să știu ce mă așteaptă!
Sursa foto: http://www.drnatnews.com