Societatea noastră de azi mi se pare tare tristă și mohorâtă. Zbuciumul ei intern se reflectă, din păcate, extrem de vizibil la exterior prin răutate, invidie, agresivitate, violență, ură, nedreptate, slăbiciune, manipulare, frustrare. Societatea noastră este un suflet rănit care a pierdut viziunea asupra vieții și se zbate cu disperare să supraviețuiască, să se curețe de boală, să iasă la lumină, fără cel mai mic indiciu despre cum ar trebui să facă asta.

Unii găsesc zeci de soluții despre ce ar trebui să facem, alții nu oferă rezolvări ci critici, dezamăgiri, tristeți, dorințe. Eu cred că e o greșeală să privim problema global. Dacă fiecare vagon are câte un defect de funcționare, trenul nu va putea niciodată să se deplaseze înainte. Toți suntem centrați pe locomotivă, pe conducerea țării fără să ne punem problema că reparând mai întâi vagoanele, fiecare cu viața lui proprie, vom reuși apoi să construim o locomotivă performantă care să ne îmbie s-o urmăm.

Obișnuim să ne plângem prietenilor sau rudelor atunci când suntem la necaz și simțim nevoia să ne descărcăm. Deși în țările civilizate, să consulți un psiholog e la fel de obișnuit ca mersul la dentist, la noi în țară terapia psihologică e privită cu teamă, extrem de circumspect și neîncrezător. Principalul motiv pentru care acest lucru se întâmplă e pentru că nu avem informațiile bazale despre ce înseamnă, de fapt, terapia psihologică.

Ne e teamă în primul rând că, dacă vor afla prietenii că noi mergem la psiholog, ne vor considera nebuni, ciudați, bolnavi, diferiți. Ceea ce este din start demontat de faptul că psihologul are obligația de a păstra confidențialitatea în privința clienților lui, adică nu îi este permis nici să strige în gura mare că X sau Y au venit la cabinet, nici să dezvăluie cea mai nesemnificativă și inofensivă bucățică de informație despre ce se întâmplă acolo (exceptând cazurile când securitatea ta sau a celorlalți este pusă în pericol cu adevărat). Asta îți va conferi ție siguranța de a te putea elibera de cele mai apăsătoare probleme ale tale, fără să te gândești a doua zi că Maricica a umplut deja tot satul cu secretul pe care i l-ai împărtășit tu. În cazul în care confidențialitatea vreunui client este compromisă, acesta poate înainta o plângere către Colegiul Psihologilor din România, și, în urma unei anchete, sunt șanse foarte mari ca psihologul să nu își mai poată continua activitatea profesională.

Foarte multe persoane fac încă o confuzie gravă între psiholog și psihiatru. Psihiatrul este doctorul care a urmat facultatea de medicină și care tratează boli psihice, care prescrie medicamente și poate face internări. Psihologul a urmat facultatea de psihologie și are ca obiect de activitate terapia oamenilor care nu suferă de boli psihice (caz în care ar trebui să-i îndrepte spre psihiatru) dar care au dificultăți în a trece peste anumite etape ale vieții sau doresc o variantă îmbunătățită a lor, lipsită de complexe, de frustrări, de anxietăți, cu încredere și stimă de sine crescute. Psihologul te poate ajuta să treci peste o durere imensă din viața ta, te poate ajuta să accepți inevitabilul tău sau al celor din jur, să renunți la anumite obiceiuri pe care le consideri tu nocive și le vrei schimbate, te poate ajuta să te cunoști așa cum nu ai făcut-o până acum.

Ne e teamă că vom fi judecați dar tocmai de aceea psihologii fac o școală în care învață să se debaraseze de acest obicei pe care îl avem cu toții în viețile noastre. Dacă îți întrebi terapeutul de e normal să ai relații cu 3 femei în același timp, nu te aștepta să primești un răspuns pentru că asta ar fi o judecată. Terapeutul nu îți filtrează viața prin punctul lui de vedere personal ci va încerca să te ajute să îți dai singur seama dacă asta te face pe tine cu adevărat fericit sau nu. De aceea ședințele de terapie se desfășoară într-un cadru formal și orice altă interacțiune este interzisă în afara relației terapeutice. Psihologul e un străin care mereu va rămâne așa. Nu e ca și cum vă veți întâlni la masa de Crăciun și tu îți vei pleca ochii în pământ amintindu-ți de seara când i-ai povestit cum adori tu uneori să-ți întinzi muștar pe piele și să adormi așa dezbrăcat pe covor.

Majoritatea crede că mergi la terapeut ca să îți dea sfaturi. ”Ce ziceți, să divorțez sau nu de nevastă-mea?”. Nimeni în afară de tine nu poate răspunde la această întrebare. Prietenii îți pot spune ce ar face ei dacă ar fi în situația ta, dar nimeni nu e cu adevărat în situația ta, nu-i așa? Nimeni  altcineva nu va trăi cu repercursiunile acțiunilor tale, nimeni nu are istoria ta, sufletul tău, temperamentul, personalitatea și caracterul tău. Așa că la această întrebare, oricât ți-ai dori tu să plasezi altcuiva responsabilitatea alegerii, va trebui să hotărăști singur care este răspunsul. Terapeutul însă are pregătirea necesară de a te ajuta să iei această decizie în cunoștință de cauză și de a te ajuta să suporți mai ușor consecințele unor momente dificile. Psihologul nu este o mamă care te ia în brațe și-ți spune ”dragă-dragă, lasă că trece!” ci scoate la iveală din tine instrumentele de care ai tu nevoie ca să îți rezolvi singur probleme de acum încolo.

Multă lume se teme de psiholog: ”Nu mă duc eu acolo să-mi umble ăla în cap și să-mi facă cine știe ce, de n-o s-o mai recunosc nici pe mama!”. Sigur, acest lucru s-ar putea întâmpla dacă Facultatea de Psihologie s-ar face la Hogwarts, dacă ar ști cu toții să zboare pe mături și cum să jumulească o găină fix la miezul nopții, în ceaunul în care fierbe iarba diavolului. În realitate însă, terapeutul lucrează cu materialul clientului. În primul rând, nu putem vorbi de terapie dacă nu-ți dorești cu adevărat să treci prin ea. Efortul, zbuciumul, controlul este tot al tău. Dacă ești rezistent la terapie nu se va schimba absolut nimic. Adică degeaba îți spun eu să nu mai te mai speli pe dinți dacă vrei să ai dantură sănătoasă când tu ești convins că exact asta o face sănătoasă. În al doilea rând, psihologul nu poate scoate la iveală decât ceea ce se află deja în subconștientul tău. În niciun caz doi iepuri și un porumbel din jobenul ascuns sub birou. Pot exista lucruri, evenimente, trăiri pe care tu le-ai ascuns adânc în tine, care te-au împiedicat până acum să te manifești cum ți-ai dori, care ți-au format anumite patternuri comportamentale  și pe care psihologul te poate ajuta să le găsești. Așa că, în realitate, teama de psiholog este de fapt o reflectare a fricii de tine.

Există un slogan care a devenit extrem de clișeic ”Schimbarea începe cu tine” și pe care involuntar avem tendința de a-l respinge. Dar oare ce ni se poate întâmpla așa grav dacă fiecare dintre noi încercăm să ne vindecăm de durerile pe care le ducem sisific în spate?! Poate că nu vom rezolva problema societății actuale dar măcar ne-am sporit șansele la o viață a noastră curată, normală și zâmbitoare!

Sursa foto: http://sportspecialists.ca/

 

O societate ideală, fără răni de vindecat
Tagged on:                 

Leave a Reply

Your email address will not be published.