Tare drag ne este nouă de finii pe care îi avem. Deși răspândiți geografic (Deva, Sibiu, Cluj-Napoca, Luxemburg și Franța via Craiova) suntem extrem de apropiați și conectați afectiv.
Problema este că nu ne vedem atât de des cât de mult ne-am dori.
În acest spirit, pot declara că sunt mega încântată de tradiția anuală pe care au format-o Ada și Călin (locuitori de Luxemburg acum): ziua Maiei, păpădia lor care tocmai a împlinit 8 anișori.
A început în urmă cu trei ani, se desfășoară la Băița, într-o casă cu o curte generoasă și ofertantă pentru piticuți și se simte deja ca o sărbătoare pe care de-abia o aștepți pentru că știi că te vei întâlni cu familia și cu oameni dragi, aproape mereu aceeași. Avem Paștele, avem ziua Aniei, Crăciunul, Revelionul, sărbătorile celor iubiți și avem acum și ziua Maiei.
E ciudat cum simți că evoluează viața de la an la an, deși, în același timp, cumva simți că timpul rămâne în loc.
M-am surprins anul acesta nițeluș nostalgică, făcând o paralelă cu anii trecuți prin parcursul social al fetițului la acest mare eveniment.
În primul an, exact ca vârsta păpădiei, nu ne-am dat exact seama ce se întâmpla pe-acolo. Ania era dezinteresată de toată lumea participantă și cerceta amănunțit mediul nou în care se afla. Noi doi, buluc după ea, ba să o ridicăm după un buf, ba să eliminăm vreun potențial pericol din calea ei, ba alergând după ea cu lingurița plină de mâncare adusă la pachet, de acasă.
În al doilea an, fetițul a începu să devină interesată de copii, în special, bineînțeles, de Maia. Neobișnuită însă cu acest proces, a reușit să se facă remarcată prin distrugerea aranjamentului aniversar de la masă ori prin tantrumul tipic vârstei atunci când a fost scoasă din piscină, cu dinții clănțănind de frig.
Anul acesta au început însă și interacțiunile. Ania a fost prezentă și implicată în toate activitățile, a întâmpinat animatoarea cu un zâmbet larg și o mânuță întinsă. S-a lăsat fără lacrimi și decorațiuni distruse. Noi, anul acesta, privind-o admirativ, fie după o perdea, fie pe deasupra unui telefon care intrase deja în stand-by.
Unde ne vom situa anul viitor? Nu știu dar cu siguranță de-abia aștept să aflu. Până atunci, La mulți ani, Maia! Să ne fii fericită și veselă mereu până ne-om revedea!
