Tocmai am terminat de gătit spaghetele bolognese, preferatele păpădiei. Flori se uită la cursele lui de Formula 1. Mă aranjez puțin în oglindă și îmi dau cu ruj.

-Da’ de ce nu mai vine odată că nu mai pot de nerăbdare!! exclam eu precipitată.

-O fi uitat drumul spre casă! îmi răspunde Flori râzând.

-Păi să știi că la cât de mult călătorește, într-o zi s-ar putea să-l uite.

-Și să rateze ea să-i sufle mă-sa în coarne non-stop?! Nu prea cred!

Câinii încep să latre vesel și simt cum îmi sare inima din piept. Ca atunci când era micuță, Ania trântește ușa de perete și apare înconjurată de cățeii care țopăie fericiți, cu râsul ei cu care înveselește tot universul:

-Heeeei, mă așteaptă și pe mine cineva în casa asta?

Nu-mi doresc decât să o țin strâns în brațe toată viața de-acum încolo și eventual, s-o bag înapoi în burtica mea ca să nu mai poată pleca niciunde. Ne trezim toți trei îmbrățișați. De-o parte mami și de-o parte tati. O pupăm deodată pe amândoi obrajii, așa cum făceam când era micuță. Râde tare când cățeii sar pe noi să ne despartă.

Își trântește bagajele pe jos și bea pe nerăsuflate jumătate de sticlă de apă.

-Lasă apa, hai să mănânci că ți-am făcut bolognese!

Râde și mă ironizează:

-Și spuneți, doamna Oană, tot nu ați reușiți să scăpați de această obsesie cu alimentația mea care vă ține de vreo 20 de ani? Nu mi-e foame acum, serios! Vreau doar să mă uit la voi! Aaaaa, hai să vă arăt ce v-am adus din Etiopia.

Și se năpustește asupra bagajului din care zboară în toate direcțiile haine și punguțe colorate. Scoate cu grijă un pachet voluminos din care desface coliere din os, mărgele colorate, vopsele de corp și ornamente de fildeș:

-Direct din inima tribului Mursi!, strigă ea entuziasmată.

Ne împodobim toți trei ca niște veritabili Mursi și pornim pe loc un dans tribal.

-Aaa, tati, mi se aude ceva la mașină. Un hârâit. Poate ai timp mâine dimineață, înainte să plec, să te uiți să vezi ce are!, strecoară fetițul subtil groaznica veste.

-Mâineeeee dimineațăăăăă???? Tu chiar crezi că te las să pleci așa devreme?? Nici vorbă! Mai degrabă te leg de calorifer!, spun eu înspăimântată.

-N-ai făcut-o până acum, ar fi cam târziu să-ncepi de azi! spune Ania râzând. Păi și mă rog, ce-ar trebui să fac cu Igor, Leon, Katia, Nikolai, Vera, Dimitri și Lev? Că vecinul îmi spune că latră în fiecare dimineață și seară de dorul meu. În plus, trebuie să o iau și pe Lilou de la Sonia că cică i-a zgâriat toată mobila și miaună numai la miezul nopții.

-Și noi când te mai vedem????, întreabă și Flori suspinând.

-Păi, stai să mă gândesc că de-abia am ajuns. Mai am  câteva chestii de rezolvat prin Timișoara (da, ce coincidență: Ania a ajuns să locuiască în orașul meu de suflet), apoi plec din nou, (noi oftăm), apoi mă întorc (noi resprirăm ușurați), apoi plec iar (noi începem să ne încruntăm), apoooooooi … da! (noi ne uităm nedumeriți unul la celălalt). Ce-ar fi să veniți voi la mine la Timișoara peste vreo două luni? Își mai amintește și mami de studenție …

-Aaaaa, excelent, exclamă Flori. Mai știi ceva cluburi nou deschise?

Încep să râd și-l întrerup:

-O mai fi The Note-ul ăla? Mamă, ce distracție era acolo!

 -Mami, The Note-ul s-a închis când te-ai întors tu la Deva că nu a putut suporta despărțirea!, râde fii-mea în hohote. 

Râdem și noi și Flori își ia trusa de scule și pornește spre mașina Aniei, parcată afară.

Sună telefonul. Auri întreabă îngrijorată:

-A ajuns Anuca? Mi s-a părut că aud o mașină.

În două minute, intră Auri și Dorin. O strâng pe fetiț în brațe de mi-e frică să nu mi-o rupă. Auri scoate dintr-o punguță un pulover super în tendințe croșetat cu mânuțele ei în totalitate, pentru păpădie. Ania e încântată și-l probează imediat în oglindă.

-E perfect!, exclamă fetițul extaziată. Mulțumeeeeeesc!!

-Cu drag! Să-ți țină de cald prin călătoriile tale, să nu răcești!

Dorin zâmbește ghiduș și scoate de la spate o cutie. El a fost mereu expertul în achiziționarea de cadouri pentru păpădie. Mereu s-a interesat ce își dorea și a petrecut timp și efort ca să aleagă cadoul perfect.

Ania desface cutia entuziasmată și dezgolește o pânză veche pictată:

-Pfffffaaaai, nu-mi vine să cred!!! Ai găsit-o!!! Mulțumeeeesc!!! Și cu această ocazie, te declar numărul unu în cumpărături online!

Flori intră în casă odată cu Lili și Bubu.

-Ieșise un furtun de la locul lui. Nimic grav., o liniștește Flori pe fetiț.

Lili are în brațe un pui de pisicuță:

-Nu m-am putut abține să nu ți-l aduc!

Ania e în culmea fericirii:

-Heeeei, Lilou nu va mai fi singură. Are și ea cu cine să se joace acum. Vă iubeeeesc!!!

Bubu îi pupă mâna domnișoarei păpădie și îi strecoară niște bani în buzunar:

-Să ai de drum. Și de excursii. Și de avion. Și de căței. Și de distracție. Și să te întorci mai repede la noi!

Silențioși ca un grup de italieni veseli, apar și mătușile și unchii Aniei.

Ade o îmbrățișează imediat și-i spune în șoaptă la ureche:

-Tu știi că eu te cunosc pe tine de când erai un bob de mac în burtică la soră-mea? Și că te legănam pe vremea când nu aveai nici dințișori? Și că mă jucam cu Patrula cățelușilor cu tine?

Păpădia zâmbește cu drag, o strânge în brațe și o pupă pe frunte.

Diana o întreabă îngrijorată:

-Când pleci în India, păpădie?

-În noiembrie.

-Să nu uiți de vaccinuri. Să vii la mine să te programez. Ba mai bine hai că sun acum să văd ce vaccinuri îți trebuie mai exact.

Dar Ania nu o mai aude pentru că au acaparat-o unchii ei cu povești depre călătoria din Etiopia.

Îi privesc pe toți cu drag și-mi vine imediat o idee.

-Auzi tu fetiț. De ce nu mai stai tu câteva săptămâni aici să apuci să-ți vezi și verișorii.

Fetițul râde vesel:

-Stați voi liniștiți că pe ei îi văd mai des decât îi vedeți voi. Ați uitat că luna trecută când am fost prin Europa, am stat o săptămână  la Daria în Londra? Și pot să vă spun că se poate ca cineva să-mi poarte de grijă fără să mă sufoce cu mâncare la fiecare doi pași. Cu Iarina m-am întâlnit în Spania când era în cantonament cu Realul, cu Mihnea mă duc peste două săptămâni la o cursă de motociclism în Ungaria (moment în care inima mea a încetat să mai bată pentru câteva secunde) și la Miru mergem când ne întoarcem ca să ne terorizăm puțin nepoții cât ea se concentrează la noua carte pe care o scrie.

Deși știam că planul era eșuat din start, totuși oftez.

După ce cadourile călătoare își întâlnesc pentru prima oară destinatarii, clanul nostru se retrage discret pe la casele lor. Ne trezim doar noi trei, râzând în hohote la video-uri amuzante cu pisici, căței și copii care pățesc o grămadă de trăznăi. Tati propune să facem o petrecere și ca la un semnal, începe costumarea, care mai de care mai haioasă. Țopăim pe muzica lui Velea, Inna, Smiley și Chirilă (deh, cântăreți de pe vremea noastră) până când, extenuat de epuizare, tati adoarme pe fotoliu cu unul dintre căței în brațe. Mă retrag cu păpădia mea în dormitor și ne spunem toate poveștile care n-au fost auzite încă și pe care, doar o fetiț și mama ei le pot vreodată împărtăși. Adoarme cu capul pe pieptul meu, cu o mână delicată așezată firesc peste mijlocul meu și eu rămân așa nemișcată, inspirând-o până când zorile încep să mijească la fereastră.

După ce Auri și Dorin îi umplu portbagajul mașinii cu mâncare, zacuscă, vinete, murături, cârnați și găini de casă, ne luăm rămas bun râzând, glumind, tachinându-ne și îmbrățișându-ne ceva mai lung, poate așa om reuși să ținem puțin mai mult locul dorului care e pe cale să se instaleze în noi. Păpădia pleacă cu mașina în trombă, ca un spectacol oferit în cinstea noastră dar apoi se oprește brusc. Se mai întoarce o dată în spate, ne face semn cu mâna și  citesc în privirea ei tot ce numai eu pot înțelege: cât de tare ne iubește, cât de mult ne poartă cu ea în orice colțișor uitat de lume ajunge, cât de infinit se simte iubită, cât este de entuziasmată de noile călătorii care o așteaptă și ce viață fericită trăiește! Rămânem cu mâinile fluturând în aer, mult după ce păpădia a ieșit de pe străduță.

Abia când intru în curte îmi dau voie să lăcrimez. Intrăm în casă,  Flori se așează pe canapea și pornește o comedie. Mă așez și eu lângă el dar tot ce văd e un fetiț care râde spre soare. Mă ridic brusc și-l anunț pe Florin:

-Auzi?! Două luni nu e chiar așa de mult timp. Mai bine să fim precauți. Eu mă duc să văd ce-om pune în bagaje când plecăm spre Ania!

Flori râde în urma mea:

-Nici când o să fie puica bătrânică n-o să te poți desprinde de ea!!

Nu reușesc să fac doi pași că mă cheamă iar:

-Iubireeee!!! Să nu uiți să-mi pui și mie forfecuța pentru unghii!

Zâmbesc cu drag și deschid larg dulapul cu haine.

Sursa foto: http://www.traveloninspiration.com

 

 

O proiecție cu păpădia-fetiț și clanul său
Tagged on:                     

Leave a Reply

Your email address will not be published.