Percepția timpului în copilărie (mai ales la toddleri) este destul de greu de înțeles. Noi însă încercăm să o familiarizăm pe Ania cu ea, cât de mult putem.
Pentru că e fascinată de cifre, le recunoaște (în română și engleză, bineînțeles), îi place să le citească, ne pune să i le scriem, să-i spunem povești cu ele și adoră să se plimbe pe străduțe cu Auri și Dorin ca să citească împreună cifrele de pe case, am ales să o învățăm să citească și ceasul, chiar dacă asta nu înseamnă mare lucru pentru ea. O întreb senin într-o dimineață:
-Ania, îmi spui și mie cât e ceasul (electronic)? Citește cifrele de acolo pentru mine, te rog!
E foarte entuziasmată:
-Daaaa, mami! E 4 3 0 7.
Hopa, asta nu prea sună bine, doar dacă încă suntem în ziua de ieri. Îi explic direcția de mers a cititului și o îndemn să înceapă cu prima cifră.
Atunci când urmează să plecăm undeva, departe de ea, îi explicăm ce va face ea până când ne vom întoarce acasă, pentru a avea o idee de timpul care va trece, fără să fie astfel nevoită să se gândească doar când vom reveni noi și să poată să se bucure de ceea ce face ea atunci.
Dacă mâine plecăm cu toții la o petrecere sau în vreun loc interesant, îi explicăm că după ce ne culcăm, când e noapte afară și ne trezim apoi, vom merge la evenimentul dorit.
Povestim iar despre Moș Nicolae (Culae) și Moș Crăciun. Avem deja alese cadourile dorite pentru fiecare dintre ei și le strigăm zilnic pe geam, spre cerul greu, ce așteptăm de la ei.
Ca să nu existe confuzii, îi spun fetițului că Moș Nicolae va veni înaintea lui Moș Crăciun. O văd că se gândește concentrată câteva secunde, apoi îmi explică serioasă:
-Mami, tu știi de ce Moș Crăciun vine mai repede decât Moș Culae? Pentru că Moș Crăciun este mai gras și vine mai încet, mami!
Pam-pam!
M-am gândit așadar să vă informez și pe voi cei care aveați această nelămurire, cum stau, de fapt, lucrurile!
Sursa foto: www.mexperience.com
