Mă joc cu Ania la platforma Wii. Ea preferă să fie spectator la performanțele mele sportive. Stă pe fotoliul ei de burete și formează spontan o galerie care să mă susțină, formată din jucării de pluș, vreo trei căței din Patrulă și Masha. Primesc încurajări din guriț de fetiț care mă ung la suflet:
-Hai, mami! Așa, mami! Bravo, mami!
Devin în câteva secunde schior de performanță, ciclist, exersez slalomul cu snowboard-ul printre obstacole, mersul pe sârmă, săritura cu skiuri. Trec printr-o bulgăreală zdravănă cu niște copii veseli din ecran, învârt cu măiestrie o serie de cercuri cu mijlocul meu tras prin inel, devin un pinguin înfometat de pești ce face echilibristică pe o bucată de gheață plutitoare, sunt portar de fotbal, boxer și dansator de sincron.
Păpădia mă aplaudă entuziasmată. Îi ofer un loc în lumea sporturilor fantastice dar mă refuză în timp ce îl trage mai aproape de ea pe Chase.
Ca ultim moment de spectacol, mă refugiez în lumea zburătoarelor libere și dau vârtos din aripi în timp ce interpretez o pasăre mare și albă care plutește în înălțimile abisului.
Ostenită și gâfâind nițeluș cam tare, opresc platforma și înghit pe nerăsuflate un pahar mare de apă. Ania mă trage de pantaloni. Mă aplec spre ea cu drag. Cu ochii mari și serioși, mă întreabă nedumerită:
-Mami, gata găina-butterfly?
Mă bufnește instantaneu râsul. Mă vizualizam o pasăre măiastră, fermecată și grațioasă ce-și întinde elegant aripile și cu mișcări de prințesă plutește lin peste muritorii de rând. Se pare însă că percepția galeriei mele a fost că arătam ca o găină-butterfly, un hibrid ireal pe care eu cumva am reușit să-l întruchipez. Cu încălzirea asta globală, mai știi ce surprize ne așteaptă?!
Sursa foto: http://www.67notout.com
