Masha este o prezenţă constantă în viaţa noastră zilnică, la fel ca şi ceilalţi căţeluşi. Îi salutăm în fiecare zi, le spunem o vorbă bună şi le oferim o mângâiere. Doar că de când vremea s-a răcorit, nu mai petrecem aşa mult timp cu ei afară. Privilegiată este doar Masha, care fiind mezina şi mult mai micuţă, are acces în casă, printre păpădii şi jucării.
Uneori e bine tare pentru ea. Poate avea norocul să ne găsească la masă şi-atunci cu siguranţă va pica ceva şi pentru ea. Cu atenţie însă, pentru că fetiţul se va supăra extrem de repede dacă Masha primeşte bun-bun fără ca ea să-şi fi dat acordul în prealabil. Cea mai sigură soluţie este ca bun-bun-ul să fie oferit direct din mânuţa Aniei.
Câteodată va fura startul şi-şi va oferi singură răsplata culinară: fie licăind cu nesaţ oul crud pe care păpădia a încercat să-l facă omletă, direct din chiuveta bucătăriei fetiţului, fie furând un bun-bun din mânuţa puicii, prea ocupată cu altă activitate. Când isprava va fi depistată se va lăsa cu supărare mare, dar Masha nu este una care să aştepte prea multe aprobări: când a prins momentul, a sărit la atac.
Uneori îi va fi pusă lesa mai mult decorativă şi va începe o patrulare în trei, fetiţ, mămic şi căţel, pe ritm de „lepede-lepede” şi cu multe hohote de râs. Mândră cum e de fel, Masha nu va accepta să fie „dusă” în lesa, aşa că va prinde şi ea cu dinţii de aceasta şi va fi ca şi cum se va plimba singurică.
Cum în casă este raiul jucăriilor, patrupeda va găsi mereu ceva bun de ronţăit, şi dacă va fi suficient de agilă, nici nu va fi observată la timp.
Există însă şi zile când patrupeda regretă profund beneficiul de care dispune. Cum ar fi când Ania decide că este prea frig pentru căţeluşă şi insistă să fie îmbrăcată cu hăinuţele ei groase iar apoi învârtită fedeleş în pătura mare de pe fotoliu. Complet imobilizată, Masha va încerca să ne înduplece o eliberare cu privirea ei duioasă şi rugătoare, însă nu prea te poţi pune cu berbecuţa hotărâtă.
Alteori, patrupeda va fugi mâncând pământul şi va căuta cu disperare un colţ întunecat în care să se ascundă de sirena ţipătoare a dubei de poliţie ce o urmăreşte cu conştiinciozitate. Nu e însă nicio gaură de şarpe în care să poţi evada atunci când Ania decide că braţul lung al legii trebuie să te pedepsească. Toată casa va răsuna de „Masha hoţu’” şi de hohote generoase de râs.
Vor fi alte zile în care siguranţa îi va fi ameninţată de ploaia de mingi, jucării, castroane ori perne care se vor abate asupra căţeluşei. Degeaba te postezi cu încăpăţânare la uşa de la intrare şi arăţi cu disperare ieşirea. It’s not over until it’s over!
Sunt zile şi zile, dar una peste alta, Masha a reuşit să-şi găsească un rost şi un loc, atât în casa cât şi în inima noastră!
Sursa foto: http://entertainment.ie
