Ania este o fire foarte energică, centrată pe stimulii exteriori, cum sunt de altfel majoritatea toddlerilor  de vârsta ei. Mereu cu chef de viață, mereu zâmbitoare și dispusă să împartă din veselia ei cu ceilalți.

Din acest motiv, la culcare este ca un prâsnel. Chiar dacă se liniștește și întrerupe interacțiunea cu noi, le are ea pe ale ei cu care să se întrețină: ba scoate o șosetă, ba își pupă un picioruș, ba povestește minuni din alte lumi, ba ceartă cățeii care au și ei ceva de spus exact în acel moment, ba se dezbracă, ba își trage plapuma peste cap, dar ceva de făcut, găsește ea oricum. Într-un final însă mișcările corpului devin tot mai rare și domoale și curând respirația de somnic își face apariția.

Sunt însă zile când, de cele mai multe ori, e foarte obosită și atunci are greutăți în a ajunge la somnic. Atunci îmi cere ajutorul. Fie vrea să fie legănată pe picioare (deși când era micuță niciodată nu adormea astfel), fie vrea să mă plimb cu ea în brațe prin umbrele din casă. Dar soluția care dă rezultate rapide și absolut de fiecare dată, rămâne să o țin strâns lipită de pieptul meu.

Sunt fascinată că deși acum e mare și vorbește cu noi, deschide uși, se spală singurică, se îmbracă și se dezbracă, mănâncă și face atâtea lucruri independent de ajutorul nostru, totuși păstrează din primul ei an de viață ritualul nostru de somn. Și sunt mega mândră de faptul că îmbrățișarea mea nu și-a pierdut din putere și încă are acea magie cu praf de adormit păpădii.

Mă întreb însă ce povestește inima mea cu inimioara Aniei în acele puține momente înainte ca visele frumoase să apară în ochișori: or împărtăși amintiri din burtică (hei, îți mai amintești ce tumbe făceai când te plimba mami încolo și-ncoace?), or împărți asigurări că totul e în ordine și că acel exact loc e cel mai securizat din univers, or spune povești cu zâne bune și păpădii înflorite sau și-or face promisiuni că vor fi întotdeauna nedespărțite și vor continua să bată mereu intens una pentru cealaltă?

Praful meu magic de citit în inimi a fost drastic micșorat de viața de adult, dar încet-încet, pe aripi de fetiț zglobiu, reîncep să-mi amintesc despre o lume în care o îmbrățișare de la inima potrivită te învăluie cu serenitate, ca într-un vis frumos!

Sursa foto: http://www.seacoastkidscalendar.com

 

 

Îmbrățișarea cu puteri magice de poveste
Tagged on:                                     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *