Mai întâi, în avântul ei vesel, Ania și-a prins degețelele de la mâna stângă între leagăn și stâlpul greu de piatră. O julitură serioasă care a necesitat multe lacrimi, mulți pupici magici cu puteri miraculoase de vindecare și multe mângâieri din partea amândurora.
A doua zi, în timpul alergatului meu de dimineață, când făceam trasee între dormitorul și pridvorul de la Șoimuș, agilă ca o gazelă, am reușit cumva să-mi prind în perdeaua de la ușă, pavăză împotriva muștelor, două degete de la picior, colorate cu vinețiu acum și șchiopăndânde vreo două zile.
A treia zi, ca să nu se lase mai prejos, domnul tătic, mânuind cu îndemânare sticla în care se afla PH-ul de piscină, a reușit să-și vâre o doză semnificativă și în ochiul drept, având ca urmări o arsură oculară frumușică, o vizită la oftalmolog (noroc cu doamna doctor sora lui care l-a consultat în afara programului), cu o serie de picături și unguente și cu un bandaj pirateresc extrem de remarcabil.
Am pornit-o ușor cu păpădia, iar ultima noastră aventură a fost și cea mai serioasă. Din fericire, victima are parte de extrem de multă empatie și compasiune, în special din partea celor mici, cu suflete imense.
Ania ține să ia parte la toate tratamentele pe care eu i le administrez domnului tătic, desfăcând cutii, bandajând și încurajând rănitul. Ba chiar, când am fost la cumpărături, a ținut neapărat să-l ia de mână pe tăticul ei, ca nu cumva să-l lovească din greșeală cineva la ochișorul bolnav.
Din Cluj, finuța Eva, văzând pozele cu nașu bandajat, a fost curinsă de duioșie și s-a oferit chiar să-l însoțească în persoană la doctor, ca să nu-i mai fie teamă sărăcuțul.
O minune sunt copiluții aceștia ai noștri!
Acum, întrebarea mea este, ați pățit și voi aventuri din acestea similare și în grup, sau suntem doar noi o familie întreagă de împiedicați? 🙂
Sursa foto: www.rightagency.co.uk
