Atât de obosită am fost încât am adormit în mijlocul filmului, pe la 20.30. Având în vedere că Ania adoarme pe la 7 și se trezește veselă la 5.30 fix, de ceva vreme, și că am avut și o perioadă încărcată, nu e chiar așa de mare mirare.
Undeva în noapte, ceea ce bănuiam eu că se traducea spre dimineață, sunt smulsă din visele mele. Confuzată total, nu reușesc imediat să stabilesc contactul cu realitatea. Încep să prind viață când o văd pe Ania ridicată în funduleț lângă mine, explicându-mi ceva. Înainte de a înțelege ce-mi spune, remarc tonul ei serios, ușor plângăcios care-mi transmitea că ceea ce-mi comunică este urgent și inevitabil.
Arunc un ochi spre ora proiectată pe tavan: 22.35. De aici, probabil, și confuzia din capul meu.
Păpădia începe să tragă spre ea perna mare și dolofană lăsată în urmă, la marginea patului, de domnul tătic, refugiat la televizor în camera cealaltă. Abia acum încep să aud ce-mi spune fetițul apăsat:
-Mami, am nevoie de perna aceasta mare și de o pătură din camera mea (în dormitor avem plapumă) în care să mă învelesc toată pentru ca tu să te poți uita la mine cum dorm!
Lăsând la o parte necesarul de accesorii pentru somn și încălzit, lăsând la o parte ora și confuzia, voi ați citit ce mi-a spus? Ca tu să te poți uita la mine cum dorm!
Asta îmi doresc eu să simtă puiul meu, că cineva pe lumea asta, o iubește, o adoră și o venerează atât de mult încât i se pare o binecuvântare chiar și privitul tăcut al unui somnic neaventuros. Am spus-o și voi spune mereu: pentru mine, soarele răsare și apune pentru păpădie! Și am nevoie ca ea să știe asta mereu.
Sunt atât de mult prea multe voci care susțin că o astfel de abordare nu este în folosul copilului, că el se va izbi la un moment dat de realitatea din jur și va fi extrem de dezamăgit când va realiza că nu este soare pentru întreg pământul acesta.
Cu sau fără ajutorul meu, Ania va conștientiza acest fapt, dacă nu-l știe deja. Dar întrebarea mea nu este cum va reuși atunci să treacă peste această dezamăgire (dacă va exista) ci cum ar fi să trăiască o viață întreagă neștiind că a mutat munții din loc, chiar și în lumea unei singure persoane? Cât de diferită poate fi viața unui om care știe că a reușit să stârnească atâta iubire în alt suflet? Poate va mai fi soare și pentru viața altcuiva, sau poate nu. Asta nu e treaba mea să determin. Singurul lucru decent pe care-l pot face e să-mi deschid sufletul ei, fără teamă pentru ce va urma, și să-i arăt câtă bucurie și liniște am în el și ce putere supremă are un pui de om, doar prin simpla lui existență.
Așa că am luat-o de mânuță și am privit-o cum alunecă ușor înapoi în visare. Putea să fie doar o noapte banală dar, în schimb, s-a preschimbat într-o clipă de magie pe care doar o singură persoană din lume are puterea aceasta să o aducă la viață.
Sursa foto: la-familia.ro
