Ne pregătim de masă atunci când Ania îmi arată cu degețelul spre gurița flămândă asemeni lui Talking Tom (pentru cunoscători) și cu un a-a-a-aaaaaa sugestiv.
Pregătesc pentru Ania un bol cu ciorbă de perișoare și legume tăiate mărunțel de Dorin, iar pentru mine pun la cuptor o felie de pâine neagră spre prăjire (nu știu de ce am o probleme cu toaster-ele) pe care intenționez să o frec cu usturoi, să o ung cu brânză Danish white și să o împodobesc cu niște castraveți. Intenții merituoase inițiale.
În timp ce aștept să mi se prăjească pâinea, o asist pe fetiț la ciorbiță. Mănâncă jumătate din ea și mi-o întinde generoasă:
-Papă tu, mami! Ania vrea paste!
Mă conformez și termin ciorba în timp ce îi încălzesc paste cu carne de vită.
Mănâncă puțin din ele și abandonează masa, deschide ușa frigiderului și-mi arată spre puiul prăjit pe care mi l-am făcut eu aseară:
-Din asta cărniță vrea Ania, mami!
Termin eu de mâncat pastele că e păcat de ele, îi încălzesc pui și, după câteva îmbucături își amintește:
-Maaami, vreau zacuscă să mănânc!
Termin de mâncat carnea de pui, îi ung o felie de pâine cu zacuscă pe care apuc să o mănânc aproape în întregime.
Fetițul se joacă cu supereroii așa că mă ocup și de felia mea de pâine prăjită din cuptor. O dichisesc cum se cuvine dar pe când să mușc din ea, mă întrerup doi ochișori care mă privesc cu poftă:
-Maaaami, pâine prăjită vrea Ania!
Pe când termin de prăjit și pâinea fetițului, mă uit la farfuria mea și realizez că nu mai îmi e foame!
Cam așa se întâmplă în unele zile. În altele însă, dacă avem un singur fel de mâncare, totul decurge mult mai simplu.
Mă uit la maldărul de vase din chiuvetă și-mi amintesc că numai cu câteva ore în urmă, Florin spălase unul asemănător. Poate că nu o fi la noi totul numai o ordine și o curățenie dar măcar ne putem mândri cu ceva: nu găsești nicăieri vase mai spălate și burtici mai pline înainte să apuce să-și mănânce mâncarea!
Sursa foto: http://www.dailymail.co.uk
