Ciclul vieții nu stă în loc. Rămasă văduvă de tânără, Vera, zebra noastră australiană ciripitoare a primit un nou soț. Pentru că doamna mami are o obsesie cu numele rusești, noul soț se intitulează acum Ivan, deși este în continuare numit de păpădie Leon, în amintirea răposatului. Noi instităm totuși cu Ivan pentru că ne dorim să existe o diferențiere clară între cei doi, așa, ca de la cer la pământ.
A venit într-o cutiuță de carton găurită, fără nicio altă avere decât penele sale colorate discret. Când am încercat să-l iau binișor ca să-l așez în colivia dotată cu toate cele necesare, a luat-o într-un zbor haotic prin bucătărie. Două minute mai târziu, ateriza ostenit direct în mâinile mele.
Dublu ca mărime decât noua lui soție, privea stresat spre orice mic zgomot din jur. Vera i-a făcut o primire drăgăstoasă, l-a pupat și l-a giugiulit în timp ce el stătea nemișcat ca o statuie. Bădărani mai sunt și masculii ăștia când sunt speriați!
A reușit să se relaxeze nițeluș când privea cerul liber de după zăbrelele coliviei lui dar nici vorbă să aibă curajul să se dea jos de pe crenguța lui de plastic. Când Ania a început să zburde veselă prin curte în strigăte de supereroi, și-a lipit toate penele de corpușorul ce nu mai părea acum deloc impunător, încercând parcă să ne devină invizibil.
Câteva ore mai târziu, aflat la adăpostul casei, privea în continuare cu ochii mari și atenți în jur. Dimineața devreme a fost întâmpinat de fetiț cu un Bună dimineața zâmbit larg și cu tonă de jucării colorate pe care Ania i le-a prezentat cu voce somnoroasă și domoală.
Poate că nu suntem tocmai familia normală și liniștită la care visa dar așa se întâmplă uneori în viață. Noi îi acordăm tot timpul de care are nevoie ca să se acomodeze cu noua lui familie.
Sursa foto: petsymptoms.com