Pe vremuri, nopțile erau teribil de amuzante: cântat la karaoke, dansat, râs cu prietenii până în zori. Nici nopțile din ziua de azi nu se lasă însă mai prejos doar că e în întregime un alt fel de fun.
Am mai povestit de problemele mele de ocupare a teritoriului din pat și nevoia pe care o simt de spațiu nocturn. Poate are legătură și cu faptul că în copilărie împărțeam același pat cu soră-mea. Ne puneam amândouă în pat, cele mai bune prietene pe care le văzuse acest univers. Povesteam vrute și nevrute până ne lua somnul. Stingeam becul, ne pupam de noapte bună și era liniște vreo câteva secunde până începea una dintre noi:
-Vezi că piciorul tău drept se găsește în partea mea de pat!
Se lăsa apoi cu aprins de bec, discuții vehemente, măsurarea patului cu precizie, calcule matematice complicate și chiar cu restabilirea forțată a teritoriului presupus de drept.
Tati e plecat la baschet așa că mă pun în pat cu păpădia, cele mai bune prietene din univers. Ciripem vesel câteva minute, ne pupăm de noapte bună șiiii … adormim amândouă ca doi îngerași cuminți. Sau cel puțin așa cred eu în cele două ore când somnul meu profund mă scoate momentan din circuit.
Mă trezesc și cu ochii încă tulburi de somn încerc să citesc ora ce o arată ceasul. Arunc o privire în jur și mă trezesc instantaneu. Ori vreun uragan a poposit în dormitorul nostru, ori Ania nu a adormit odată cu mine, cum presupusesem: perne zburate prin pat, pături încolăcite, jucării parașutate prin toate colțurile camerei. Restabilesc ordinea patului tradițional, așez cu grijă puiul la locul lui, îi trag ușurel un scutec pe ea și pornesc un episod din Criminal Mind.
Exact la punctul culminant, păpădia se trezește direct în fundic, se șterge somnoroasă la ochi și mă anunță serioasă:
-Mami, cut pișu Masha!
-O fi făcut, iubire, dar e în curte și nu ne ocupăm de asta acum, îi răspund amuzată.
Închid laptopul, o iau în brațe și mă gândesc că am găsit ocazia să încerc să readorm. După cum probabil ați experimentat și voi, exact în acel moment realizez că sunt în asentimentul Mashei și trebuie să fac o vizită la baie. Doar că fetițul se fâțâie în pat și amenință să mă însoțească dacă am chef de plimbări nocturne. Așa că mai stau liniștită câteva minute până respirația puicii devine lină și ușoară.
Mă ridic apoi ca o felină din pat. Pe la mijlocul traseului, văd doi ochișori ce mă urmăresc curioși:
-Mami, hai aicea am zis!
Mă conformez cuminte. Ca să-mi potolească cheful de excursii, Ania mă prinde strâns cu mânuța după gât. Câteva secunde de cumpănă mai târziu, plusează și cu un picioruș încolăcit peste mijlocul meu. Rămân captivă acolo în timp ce visez râuri repezi și valuri zgomotoase. Îmi amintesc de luptele pentru teritoriu duse cu soră-mea și realizez cât de mult m-am liniștit acum.
După vreo jumătate de oră, reușesc să execut excursia eliberatoare. Exact când mă reîntorc tiptil în pat, somnoroasa mea se trezește din nou. Izbutesc să mă trântesc rapid pe-o parte, cu spatele la ea. Mă îmbrățișează, îmi dă un pupic pe umăr în timp ce mă mângâie delicat pe spate:
-Așa, mami! Blavo! Cuminte, mami! Besc, mami!
După cum spuneam, nopțile din ziua de azi sunt la fel de ditractive și aventuroase ca în trecut, doar că acum au parfum de păpădie presărat peste tot pe ele!
Sursa foto: www.sassymamadubai.com
