Îmi aminteam zilele trecute alături de niște prieteni în ce vacanțe nebune ne aventuram, cu plimbări, zgomote, gălăgie, muzică, agitație și neapărat, multă lume în jur. Acum avem vacanțe în care căutăm confort, facilități, liniște și, în principiu, orice i-ar prii unei păpădii de patru anișori.
Fără nicio legătură cu acest subiect, vreau să se consemneze la Jurnal prin ce trece o mămică în aceste vremuri ocupate.
A început de ceva timp cu o durere surdă atunci când ridicam brațul drept. În mod normal, m-aș fi tratat rapid, nemairidicându-l. Însă atunci când ai fetiț de ridicat în brațe de câteva sute de ori pe zi, ai mingi de prins, avioane de zburat, acest act rămâne doar un lux pe care nu ți-l poți permite.
Apoi, după vreo câteva zile cu somn mai deloc și treabă cât cuprinde, m-a luat piciorul drept, pe care abia mai puteam călca. Pentru puică a fost foarte distractivă această situație și a găsit motive să se amuze, șchiopătând și ea alături de mine.
Despre durerea de spate care mă încearcă de câte ori îmi iau puiul în brațe, am mai tot vorbit, în ăștia 4 ani.
Apogeul a fost atins atunci când m-am trezit într-o dimineață, (după o noapte nebună în care m-am zbătut din răsputeri să rezist atacurilor nocturne ale păpădiei și am tras cu dinții să rămân, mai mult sau mai puțin, în pat), cu o durere acută în partea dreaptă a gâtului, astfel că acum, de-abia mai pot să-mi întorc capul spre direcția din care mi se vorbește. Poate că par arogantă dar, se știe că fiecare aroganță ascunde și o mare suferință.
Eu totuși nu mă las! Ele mă dor cu insistență, eu le ignor cu nonșalanță. Adică nu e ca și cum aș avea în familie doi medici specializați în acest tip de dureri. Știu că îmi place să mă tot laud că sunt bătrână, dar adevărul este că nu simt nicio secundă asta.
Acestea fiind zise, pentru că tot vorbeam mai devreme despre vacanțe, cred totuși că a sosit momentul să încep să studiez și ofertele de vacanțe la băi!
Sursa foto: www.sud-est-vacances.fr
