Uuuuuuu, cât de dor ne-a fost de Titel. Parcă ieri ne luam rămas bun de la el și uite-l acum cum tronează înzorzonat și luminat, din nou, în camera păpădiei care-l privește cu ochișorii strălucitori.
Pe lângă faptul că e frumos tare și că nu ai cum să treci pe lângă el fără să-ți strige tare în suflet: Heeeeei, vine Crăciunul!!!!, mai avem un motiv întemeiat de veselie: dacă a sosit Titel, e musai să apară imediat și Moș Crăciun.
Anul acesta am fost extrem de organizați: fiecare a știut clar ce cadou își dorește: Ania, autobuzul lui Ryder din Patrulă, eu cărți multe și domnul tătic, hăinuțe. Primul care a încercat adâncimile ascunse ale dulapurilor noastre a fost, bineînțeles, autobuzul care se odihnește acolo încă din noiembrie. Imediat după ziua mea, au sosit și cărțile care mă așteaptă cuminți. Hainele vin pe rând, mai cu fițe, cum le șade lor bine.
Oricât de încântată aș fi de cadoul meu, trebuie să recunosc că mai tare îl aștept pe al păpădiei. Poate pentru că am rămas fixată pe jucării, de când eram eu mică, poate pentru că el va veni la pachet cu un suflet bucuros de păpădie sau poate pentru că deja am o sută de jocuri în minte pe care vreau să le încercăm cu el.
Credeam că odată ce voi crește și eu mare, va fi mai ușor cu așteptatul cadourilor de la Moș Crăciun dar adevărul este că e tot la fel de dificil: nu mai am răbdare să scoatem odată autobuzul din cutie și să vedem ce minuni știe să găzduiască. Nu vă povestesc de câte ori mi-am dorit să forțez puțin dezvăluirea lui ceva mai devreme. Dar, presupunându-se că acum sunt adult și că pot să fac asta, mi-am temperat impulsurile și am așteptat și eu răbdătoare, ca toți copiii cuminți.
Mă grăbesc acum să închei pentru că Titel îmi face deja cu ochiul și-mi șoptește că Moșul e tare aproape. Să aveți un Moș Crăciun bun și frumos! 3, 2, 1 șiiiiii …. TOATĂĂĂ LUMEAAA LAAA JOAAACĂĂĂĂ!!!
Sursa foto: people.howstuffworks.com
