În preajma sărbătorilor de iarnă, ne-am adunat laolaltă cu toți ai noștri, cu familia cu care ori avem același sânge, ori ne ținem îmbrățișați strâns cu sufletele.
Pe nași, Ania îi vede destul de des și vorbește multișor despre ei. Ba îmi cere să o sunăm pe nașa să vedem ce mai face, ba amintește de mustața lui nașu într-un joc de-al ei, ba îmi arată cum a învățat-o nașa să danseze, dând din funduleț.
Moașa însă este ținută destul de departe de noi din cauza serviciului solicitant. De Crăciun însă era musai-musai să ne întâlnim, așa că am tot informat-o pe fetiț cu privire la vizita pe care urma să o primim.
Puțintel bulversată de agitația din această perioadă, cu atâtea vizite, cu ziua lui mami, cu atâția Moși drăguți care-i aduc ei cadouri, după ce m-a tot ascultat pe mine dându-i înainte cu moașa, m-a întrebat nedumerită:
-Mami, dar moașa pe unde vine la noi, pe sus (a.k.a.pe horn) sau pe jos (a.k.a. pe ușă)?
Am început, bineînțeles să râd și i-am răspuns:
-Moașa ta este magică, iubire dar nu așa ca Moș Crăciun sau ca Moș Nicolae. Ea este o persoană reală care te iubește pe tine de când te-ai născut și care ți-a fost aproape și atunci când ai venit tu pentru prima oară acasă, și atunci când, împreună cu nașii, te-a creștinat.
Ca să fiu mai clară, am început să-i arăt poze din prima ei zi acasă, de la botez și de la alte vizite ale controversatului vizitator.
Întâlnirea cu moașa a fost una caldă, amuzantă și prietenoasă. Ne-am așezat cu toții pe jos și am montat la parcul de distracții lego duplo pe care, deși nu este vreun Moș celebru, moașa păpădiei i l-a adus cadou.
Puica a împărțit nestingherită îmbrățișări, zâmbete calde și pupici. Sper să nu mai treacă atât de multă vreme până ne-om revedea și să rămână moașa noastră printre noi ăștia, pământenii cu sufletele legate.
Sursa foto: www.vectorstock.com