Citesc acum o carte, Mindfulness urban, scrisă de Gaspar Gyorgy, celebrul psihoterapeut român. Termenul de mindfulness este foarte promovat în tehnicile actuale ale psihoterapeuților (și nu numai) și se referă la accesul spre o prezență conștientă în viața noastră.
Obișnuim să trăim totul cu o viteză formidabilă, pe care mintea noastră nu are timp să o proceseze, așa că trecem pe pilot automat, ignorând orice considerăm noi că ar putea să ne încetinească vreo secundă.
Mindfulness-ul va reuși să elimine acele componente automate, ajutându-ne să te concetrezi pe aici și acum, totul printr-o atitudine de nonjudecată completă, ignorând greșelile trecutului care nu mai pot fi schimbate sau temerile viitorului pe care nu ai cum să-l controlezi.
Rădăcinile mindfulness-ului se află în tehnicile de meditație orientală.
Una dintre metodele de a accede spre starea de prezență conștientă este respirația conștientă ce presupune ca, în poziție șezândă, cu corpul complet relaxat să te centrezi exclusiv pe respirație. Să o asculți, să îi simți circuitul pe care îl face înăuntrul tău, să simți cum și se îmbină diferite elemente ale corpului, să-ți simți greutatea trupului și, atunci când gândul îți va fugi spre alte dimensiuni pământești, să-l aduci blând înapoi, fără să te cerți pe tine pentru această fugă.
Eu practic de ani buni acest exercițiu care mă ajută să mă relaxez atunci când am emoții ce preced o situație importantă.
Acum. Sunt în pat cu Ania, în căutarea somnului de prânz. Păpădia e agitată, se foiește, cântă, dă din piciorușe și vorbește în șoaptă despre ce urmează să facă atunci când se trezește. Eu, zâmbesc în gând. La un moment dat, începe să respire zgomotos și adânc. Ah, ia uite! Puiul meu știe cum să practice respirația conștientă. Păi nici nu mă mir, la cât de multă yoga am făcut cu ea în burtică și chiar după ce ea s-a născut, împreună, amândouă. Metoda funcționează perfect, fetițul se relaxează și începe să respire ritmic a somnic.
Deodată, o alarmă pornită de cine știe unde, ne ridică în fund pe amândouă (chiar și pe Enzo care sforăia lângă pat). Încetează la un moment dat și încercăm să restabilim liniștea dinaintea furtunii.
Mda! Cam greu în zilele noastre cu tehnicile de mindfulness, mai ales atunci când nu ai încă o formare în acest sens. Dar până la urmă, despre asta este vorba aici. Să găsești acea liniște pe care nicio alarmă, urbană sau nu, să reușească să o spargă.
Sursa foto: www.paginadepsihologie.ro
