Atunci când îți alegi meseria, ar trebui (ceea ce în mod normal nu se prea întâmplă) să ții cont de niște factori:
-ce interese ai, ce îți place să faci, ce domeniu te fascinează;
-ce aptitudini ai, la ce ești tu bun (degeaba îți plac ție sporturile dacă inteligența ta kinestezică nu este prea dezvoltată);
-ce așteptări ai de la meseria pe care o alegi.
În privința așteptărilor, sunt mai multe direcții de urmat.
Dacă ești interesat de sectorul financiar, te vei orienta spre slujbe bine plătite din domeniul informatic sau economic. Este însă bine să iei în calcul situația că vei ajunge corporatist cu salariu mulțumitor dar prea puțin timp personal.
Contează dacă poți urma și te poți adapta unui program riguros, de la opt la patru sau ai prefera un program flexibil, caz în care se presupune că ești organizat și poți termina la timp sarcinile, că ai capacitatea de a-ți stabili prioritățile.
Poate ești un tip care se sufocă doar la gândul că-și va petrece viața într-un birou și te îndrepți atunci spre meserii care presupun activități în aer liber.
Sunt meserii care stagnează, în care nu poți prea mult avansa. Dacă te plictisești repede, ar trebui să iei în considerare o meserie ce are multe posibilități de promovare.
Deși nu am trecut prin niciun test de orientare profesională (așa cum sunt acum disponibile în școli, la cabinetele psihologice), se pare că mi-am ales totuși meseria care mi se potrivește. Spun asta pentru că sunt fascinată, în continuare, de domeniul în care profesez, simțind nevoia să mă informez permanent, chiar dacă nu am vreo sarcină impusă din exterior. Satisfacția lucrului bine făcut și-a făcut apariția în activitaea mea de până acum.
Cea mai importantă dintre așteptările pe care le am de la meseria mea este flexibilitatea programului, în special acum, când timpul petrecut cu păpădia este cel mai important lucru pentru mine. Prefer, astfel, să lucrez de multe ori noaptea, dar să nu ratez vreo interacțiune dătătoare de zâmbete de pe parcursul zilei. Mă simt mult mai eficientă așa.
Slujbele pe care le-am avut în instituții organizate m-au făcut să înțeleg mai mult frustrările tinerilor de azi, din mai multe motive: există un program impus pe care trebuie să-l respecți, chiar dacă de foarte multe ori se întâmplă să joci solitaire pe calculator pentru că, efectiv nu ai ce face; vei veni cu elan și avânt proaspăt, vei avea idei, vei vrea să inovezi, să-ți imprimi viziunea, poate vei greși sau poate nu, dar te vei izbi de un sistem conformist, reticent la nou, pentru care nu contează cât de mult înaintează atâta vreme cât încă funcționează; vei avea surpriza să constați că unii dintre superiorii tăi îți sunt inferiori din punct de vedere profesional, al capacităților și al pregătirii, dar sunt avansați pe considerente politice sau conjucturale.
În aceste condiții, vei dori să te retragi spre sectorul privat, să devii antreprenor, să muncești pentru tine, ceea ce, de multe ori, e mult mai greu dar și mai rewarding. Cea mai mare problemă la acest aspect o reprezintă însă instabilitatea, inconstanța în privința cărora, poporul nostru nu este foarte degajat. Poți avea perioade în care să ai foarte mult de lucru și perioade în care să stagnezi. Ca urmare, vei avea nevoie de suportul celor din jur.
O concluzie ar fi că atunci când îți dorești să alegi meseria care ți se potrivește și să o practici cum se cuvine, trebuie musai să faci parte din tagma celor norocoși, privilegiați cu o familie care să-ți poată susține acest ”moft”.
Aceasta este situația per general. Mai sunt însă și excepții, mai sunt și cei care reușesc să se descurce minunat în bezna profesională din țara noastră, cei care, fie în sectorul de stat, fie în cel privat, fie prin muncă asiduă, fie prin clarviziune, fie prin curaj, fie prin determinare sau chiar noroc, merg cu zâmbetul pe buze spre un serviciu care le amintește zilnic că viața e frumoasă oricând!
Sursa foto: www.cheatsheet.com
