Nu mi-am dorit niciodată să fiu o mamă vultur care se repede asupra celor din jur atunci când puiul se simte în vreun fel neîndreptățit. Copiii trebuie să învețe singuri să-și gestioneze relațiile cu ceilalți, chiar dacă asta înseamnă uneori să experimenteze frustrarea, dezamăgirea sau chiar furia. Bineînțeles că în caz de agresivitate sau lipsă de respect, intervenția ta este obligatorie, dar în rest, tot ce poți face atunci când copilul tău este pus de alți parteneri de joacă în situații de a fi dominat, manipulat, păcălit, tratat cu superioritate, este să muști din dinți și să zâmbești strâmb.
Asta nu înseamnă însă că înăuntrul tău nu se poate desfășura un întreg război cu acel copil care, la prima vedere ți s-a părut atât de drăgălaș și inocent.
Probabil că va fi extrem de dificil să-ți stăvilești impulsul de a te repede asupra ”infractorului” care interacționează cu puiul tău, așa că eu mi-am elaborat o serie de soluții menite să mă facă să par om normal:
-cum nu cred în cititori de gânduri, lasă imaginația să se joace în locul tău; sunt convinsă că replicile pe care le-ai da vor fi acum mult mai inteligente și spontane decât au fost atunci când, copil fiind, ai trecut prin aceleași tratamente; dacă vrei ca puiul tău să se regăsească peste ani în situația ta de adult ”echilibrat”, lasă-l să experimenteze acum.
-fă-ți note mentale despre ce vei dori să povestești cu odorul tău atunci când conflictul se va fi liniștit; la calm și detașare, fiecare dintre noi este mult mai receptiv în a înțelege o situație umbrită de instinctele inițiale (și aici mă refer în special la tine).
-începuturile sunt întotdeauna frumoase așa că străduiește-te să-ți amintești când l-ai văzut prima oară pe ”micul agresor” și cât de simpatic ți s-a părut atunci când i-a oferit jucăria copilului tău; sigur că acum îți pare un mic monstru cu ochii roșii ce scoate flăcări pe nas în timp ce biciuiește aerul cu coada lui ascuțită dar repetă-ți obsesiv în gând: ”nu există copii răi, doar neînțeleși sau în suferință”; fă un exercițiu de empatizare și încearcă să înțelegi cu ce probleme se confruntă și el; cine știe, poate peste puțin timp, puiul tău se va găsi în situația lui.
-ai încredere în copilul tău; poate că nu va găsi soluția chiar de la început, poate că nu va fi aceeași pe care ai adopta-o tu dar te-ar putea surprinde cu înțelepciunea și maturitatea cu care va alege o rezolvare potrivită lui la care tu probabil nici nu te-ai fi gândit.
-că tot ai timp liber, fă o mică excursie în copilăria ta; în ce situații mai exact încerci acum să-l protejezi pe copilul care ai fost? te-a ajutat atunci să înțelegi mai bine oamenii pe viitor? te-a ajutat să găsești soluții care funcționează bine pentru tine? ce ai vrea să-l înveți în plus pe copilul tău acum? crezi că puiul tău ar înțelege mai bine lucrurile din ceea ce îi spui tu sau din ceea ce experimentează singur?
-concentrează-te pe zâmbet și pe atitudinea relaxată; de multe ori, atunci când încerci cu disperare să degaji ceea ce nu simți, conflictul tău intern se mai diminuează nițeluș, obosit fiind de eforturile supraomenești pe care le depui; amintește-ți că colțul zâmbetului din stânga trebuie să fie simetric cu cel din dreapta, lasă sprâncenele jos pentru că nu, ochii tăi nu vor părea mai mari și mai amenințători, șterge cuta dintre ochi pentru că s-ar putea să-l sperii chiar pe puiul tău, descleștează pumnii și, în caz de nevoie, ține-te cu putere de banca pe care stai.
Pentru orice eventualitate, dacă mă vedeți vreodată la vreun loc de joacă, luându-mă la trântă cu vreun puști nițel mai măricel decât fii-mea, amintiți-vă, rogu-vă de bunele intenții (cu care plecasem probabil de acasă) izvorâte din acest text!
Sursa foto: www.checkpregnancy.com
