Mă gândesc uneori amuzată, în cazul în care mi s-ar fura telefonul, ce-ar spune hoţul despre noua achiziţie.
În primul rând, dacă va vrea să dea un telefon, va avea probleme să găsească icoana apelurilor, a mesajelor, a viber-ului şi a whatsapp-ului. Păpădia e mare amatoare de comunicare. Când i se face dor de cei dragi, ia telefonul şi începe să-i sune. Nu contează că e 5 dimineaţa. Hei, când se trezeşte fetiţul, întreaga lume trebuie să fie deja în picioare! Nu contează că eşti la serviciu într-o discuţie importantă. Timp pentru ea trebuie să ai etern. Ai putea crede că te aşteaptă o conversaţie drăguţă dar tot ce vei auzi va fi vocea ta. Ania nu te sună ca să vorbească că asta poate face şi singură ci are nevoie să-i vorbeşti tu. După 5 minute de vorbit tot ce-ţi trece prin cap vei dori să te întorci la ale tale. Dorinţa îţi va fi refuzată în schimb vei putea admira tot ce-ţi arată fetiţul prin cameră (chiar dacă nu eşti într-un apel video). Trebuie să o apreciezi pe Masha care sforăie pe fotoliu, pe broasca ce a aterizat în cărucior, şoseta ce atârnă dintr-un sertar şi pe mami care taie ceapă. Dacă eşti puţin mai norocos şi mami insistă să-i explice că ai treabă sau dormi nani somn, vei primi doar vreo 264 de mesaje şi stickere pe una dintre aplicaţiile de mai sus. În cazul în care, însă, nu ai fost suficient de inspirat şi ai răspuns o dată la telefon, vei mai primi apoi încă 542 de apeluri. Mult succes în a le explica celor cu care te afli că nu e vorba de un iubit gelos care vrea să verifice unde eşti. Inutil să vă mai spun că deşi periodic mut locaţia icoanelor aducătoare de conversaţii în cele mai dosite locuri, ele vor fi mereu descoperite de păpădie.
De ceva vreme Ania a descoperit cum poate muta icoanele prin telefon. Ceea ce vouă vi se poate părea un haos, va fi foarte bine gestionat de fetiţul care zboară netulburată pe acolo şi aterizează exact unde îşi dorea.
În plus, a învăţat cum îşi poate instala singură jocuri pe telefon şi credeţi-mă, nu pot eu să le şterg cu viteza cu care le descarcă ea.
Aşa ne-am pricopsit noi cu un joc despre nişte bebeluşi care trebuie îngrijiţi. Context: eu spăl vase. Ania a reuşit să inunde bucătăria şi acum începe să se plictisească. Ia telefonul şi butonează câteva minute la el. Un bebe începe să plângă cu patos. Păpădia se încruntă şi performează nişte manevre. Bebe plânge în continuare. Fetiţul se îndreaptă atunci spre expertul ei în liniştirea plânsului de bebeluş. Îmi spune cu o voce miloasă, întinzându-mi telefonul:
-Maaaamii, bebe pânge!
Măgulită de încrederea ei, cu un capac încă în mână, mă aplec spre telefon să rezolv situaţia. Aaa, bebele trebuia schimbat. Câteva secunde de linişte, după care plânsul reîncepe. Mă încrunt puţin, cercetez cu atenţie variantele şi-i ofer nişte mâncare. Aruncă cât colo mâncarea şi începe să urle şi mai disperat. Încep să mă panichez. Las capacul în chiuvetă, opresc apa care curgea în continuare şi mă dedic total soluţionării misterului. Îi dau suzeta, îi şterg nasul, îi zgâlţâi cu jucării pe la nas. Nimic! Plânsul disperat continuă lăsând în urmă disperarea unei mame care simte că nu ştie cum să-şi liniştească odorul. Încep să contest orice simţeam înainte. Mă credeam o mamă bună, cu Ania nu am trecut prin asemenea stări, reuşeam mereu să-i aduc liniştire. Jocul acesta a fost făcut ca să mă frustreze pe mine. În plus, mai e şi păpădia aici să asiste la eşecul meu. Îi fac baie, îl pun la somn, îl legăn cu pătuţul. Nimic. Mă enervez şi-i întind telefonul Aniei:
-Pui, jocul ăsta e stricat!
Abandonul nu îmi este însă acceptat:
-Bebe pânge, mami!
Inspir adânc şi încerc să o iau raţional. Cercetez decorul cu atenţie. Trebuie să fie acolo o opţiune care să înceteze odată plânsul acela nestăvilit. Observ o pată de banană pe ecranul telefonului, lăsată acolo de fetiţ. Încep să o curăţ delicat cu degetul şiiii … plânsul se opreşte! Asta era măi! Nu mi-a trecut prin minte că şi bebeluşii din telefon au nevoie de mângâieri.
Pfuuu!! Sunt o mamă bună în continuare! Încrederea în mine îmi e restabilită. Păpădia râde mulţumită! Yeap, I still got it!
Şi pun pariu că hoţul nu ar fi reuşit să liniştească bebeluşul. În fond, el nu are aproape un fetiţ care să-i arate mereu calea spre zâmbete!
Sursa foto: https://www.everydayfamily.com
