Da, știu, suntem în toiul verii și eu deja mă gândesc la Crăciun. Dar nu sunt atâția cei care spun că generozitatea și spiritul Crăciunului ar trebui să ne însoțească tot timpul anului? Eu, una, nu cred că este posibil așa ceva. Cred că o sărbătoare sau un eveniment va fi cu atât mai intens, mai emoționant și mai frumos, cu cât este mai așteptat și mai anticipat. Desigur că ar fi minunat să fim generoși tot timpul anului. Din păcate nu se întâmplă acest lucru, de cele mai multe ori. Și-atunci nu-i mai bine să avem o zi care să ne reamintească de generozitate? Doar să fim siguri că nu uităm de tot de ea. Nu cred că e posibil să simți spiritul Crăciunului în fiecare zi decât dacă, poate, ești fumat în majoritatea timpului.
Unul din principiile de bază care ghidează relaţia noastră cu Ania este sinceritatea, adevărul, transparenţa.
Eu, oricum, sunt convinsă că fiecare copil ştie totul încă de când se naşte şi are nevoie de la noi doar să verbalizăm anumite aspecte.
Bineînţeles că nu mă voi apuca să-i povestesc lucruri care nu o privesc sau pe care nu le poate gestiona din punct de vedere emoţional (despre cum sunt ucise victimele criminalilor în serie sau cum suntem noi disperaţi că suntem în pragul falimentului şi foarte probabil că mâine nu vom mai avea ce mânca). Dar nu o voi minţi niciodată, voi găsi întotdeauna o formă să-i spun adevărul şi să răspund curiozităţilor puicii, adaptată nivelului ei de înţelegere și acceptare.
Ok, păi şi-atunci cum facem cu Moş Crăciun?
Crăciunul e sărbătoarea mea preferată. Iubesc totul la ea: bradul, zăpada, colinzile, mâncarea, agitaţia din preajma ei, cadourile, misterul, magia, semnificaţia. Vreau să-i transmit toate aceste lucruri și păpădiei. Am aşteptat cu nerăbdare Crăciunul, după ce am născut-o pe Ania, dorindu-mi să regăsesc în ochişorii păpădiei inocenţa pierdută odată cu demitizarea lui Moşu’.
Dar pentru că eu militez pentru adevăr, se presupune că ar trebui să-i spun încă de la început că Moş Crăciun nu există, că totul e o invenţie, că mami şi tati îi pun cadourile sub brad şi să spulber orice urmă de magie ar putea exista. Aş lipsi-o astfel de toată fascinaţia Crăciunului, de toate minunile pe care le-am simţit şi eu când eram micuţă.
Cu siguranţă nu îi voi aduce niciodată un prieten deghizat în Moş Crăciun căruia să-i atribui rolul darnicului bătrânel. Pe lângă faptul că, de cele mai multe ori, experienţa este traumatizantă pentru copil şi se încheie cu lacrimi şi teamă, îşi pierde din veridicitate. Păi dacă Moş Crăciun umblă în noaptea sfântă prin toată lumea să împartă cadouri, ce caută el toată luna decembrie şi prin casele copiilor, şi la grădiniţă, şi pe stradă, şi în supermarket-uri? În plus, asemănarea nu va fi niciodată perfectă, nu va şti niciodată să spună exact ce ar spune Moşu’, nu va avea glasul, gestica şi magia lui Moş Crăciun adevărat. Imaginația este atât de fascinantă, de ce să o limităm cu realități inutile? Aşa că, Ania va şti întotdeauna că acei Moşi Crăciuni sunt oameni ca şi noi, care s-au îmbrăcat cu un costum, la fel cum facem şi noi la un bal mascat.
În rest, totul îi este spus Aniei ca o poveste, ca un mit: se spune că există un moş bătrân care în noaptea sfântă …, marea lui calitate este că ştie să facă surprize minunate tuturor … Îl vom căuta cu privirea în noaptea ninsă, vom accentua spiritul generozităţii caracteristic Crăciunului, îi vom cânta colinzi şi ne vom bucura de misterul şi magia care înconjoară această sărbătoare.
Avem însă grijă să nu-i imprimăm Aniei ideea că noi credem în Moş Crăciun mai mult decât o face ea (l-am văzut eu, sigur există) pentru că atunci când va afla de la alţi copii mai mari că Moş Crăciun nu există cu adevărat, pe lângă faptul că s-ar simţi minţită, s-ar putea chiar să-şi dorească să ne protejeze şi să nu ne spună încă noutăţile, să ne lase să mai credem nițel în el. Trăim magia şi misterul exact cum o face ea, cu aceaşi tresărire a sufletului şi aceeaşi aşteptare întrebătoare.
Când Moş Crăciun va fi demitizat vom continua farmecul acestei sărbători cu un nou capitol, în care fiecare dintre noi, le face câte un cadou surpriză celorlalţi. I se va explica diferența dintre un lucru adevărat și un mit și vom sublinia importanța pe care o au miturile.
Copiii sunt oameni ca și noi (știu, și mie mi se pare ciudat și mereu parcă aștept ca Ania să facă ceva miraculos că prea mi se pare specială să nu aibă puteri magice). La fel ca noi, și copiii au nevoie de poezie, de povești, de mituri în viața lor, care, folosindu-se de simboluri, să le spună adevăruri adânci despre viața asta minunată.
Eu sunt convinsă însă că fiecare copil în parte știe mult mai bine decât noi ce e realitate și ce e mit. Este alegerea lor personală să trăiască poveștile mai frumos decât o facem noi.
Am 36 de ani și încă nu sunt 100% convinsă că Moș Crăciun nu există cu adevărat, undeva acolo, în lumea largă sau poate ascuns adânc în sufletul nostru. Nu ține de el să se lase descoperit ci ține doar de noi să-l căutăm și să-l găsim.
Fascinant e nu numai că el ar putea exista cu adevărat ci mai ales faptul că atunci când te aștepți mai puțin, după ce l-ai căutat temeinic toată iarna prin nămeții până la genunchi, Moș Crăciun îți apare în gânduri în toiul unei zile toride de vară, vesel și miraculos, aducând cu el toată magia pe care aștepți cu nerăbdare să o simți din nou.
Sursa foto: http://queenbee1924.tumblr.com
