Vorbesc foarte mult de Enzo și de Masha dar mai puțin de Lulu, cea de-a treia cățelușă a păpădiei. Ea are, într-adevăr, parte de mai puțină atenție din partea noastră, poate tocmai pentru că este cea mai echilibrată și tolerantă dintre ei. Enzo e temător în fața străinilor prieteni dar dispus imediat să se arunce în luptă cu orice câine mai masiv, Masha e agitată, energică, urăște pisica și (în ciuda pedepselor pe care le primește) continuă să se răfuiască cu pisica, latră extrem de mult dar când se apropie cineva străin de ea, face pișu de frică. Lulu însă păstrează foarte bine limitele: e amenințătoare la zgomotele de pe stradă, prietenoasă cu oricine intră însoțit de noi în curte, tolerantă cu animalele și simte cum să acționeze în preajma noastră în funcție de situație.

Lulu este unica fiică a lui Enzo, metis între Tasha (rottweiler-ul care a murit când avea Ania un an) și domnul cane corso. Cu toate acestea, ea este confundată chiar și de experți (medici veterinari) cu un labrador. S-a născut în 19 august 2011, la Șoimuș, sub cabana noastră, alături de alți 12 frați, toți născuți morți într-o noapte. A fost norocoasă că a auzit Florin scâncetul ei slab și a recuperat-o de acolo că poate, altfel, ar fi avut aceeași soartă. Câteva săptămâni am stat nedezlipiți de ea. O țineam la sânul Tashei ca să poată să mănânce, atât de micuță era. A fost protejata noastră până s-a făcut mare și înțeleaptă și a putut să-și aibă singură de grijă. Este și singurul cățel pe care-l avem de când s-a născut.

Acum a rămas singura care guvernează curtea și singura care, extrem de rar, mai are acces în casă. Doar atunci când insistă Ania că vrea să-și vadă toți trei plozii laolaltă. Enzo e locatar permanent, din cauza afecțiunilor și vârstei lui, iar Masha, în calitate de partener de joacă al fetițului, face dese vizite la domiciliu.

Lulu însă nu se lasă prea mult impresionată de aceste evenimente și, adaptabilă cum e, a găsit o soluție la problema ei: când ceilalți doi căței se află din întâmplare în curte, ea se postează la ușa noastră de la intrare pe care o păzește cu foc, lătrând iritată și mârâind amenințător de câte ori cățeii fac vreo tentativă de intruziune. Pe principiul: nu am voie în casă, să vedem cum mai intrați și voi, atunci.

E drăgălașă tare, și cuminte și ascultătoare. Poate că nu are parte de aceeași atenție din partea noastră, dar cu siguranță este iubită la fel de intens de fiecare dintre noi!

Lulu, cățelușa care se descurcă singură
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published.