Ania este în egală măsură fascinată de litere și de cifre. Ca orice părinte normal, am momente când sunt convinsă că puiul meu este un geniu. Spre exemplu, atunci când numără din prima până la patru: vede 4 căței așezați pe canapea și-mi spune că sunt patru, fără să-i numească pe rând, sau trei pitici, sau două jucării. Mi se pare că niciun alt copil din lume nu ar putea ajunge la această performanță a ei.
Enzo este acum în permanență alături de noi în casă. Deoarece fetițul se prezintă în majoritatea timpului dezbrăcată, deoarece nu mai poate fi asigurată o igienă corespunzătoare a casei, am instaurat o regulă esențială: cât timp sunt căței în casă, chilotul rămâne pe fetiț. A acceptat regula cu seninătate.
De vreo câteva zile, plictisită de monotonul Enzo care se trezește din somn doar pentru mâncare, pișu sau să mă urmărească pe mine pe unde mă duc, Ania a cerut să fie prezentă printre noi și minunata Masha.
O întâmpină cu entuziasm, o îmbrățișează, îi face declarații, se joacă împreună, se ceartă, se hărjonesc și iar se împacă, adică, se distrează împreună.
Ne întoarcem de la Lili și de la Bubu. Puica se dezgolește rapid de haine, păstrând, conform regulii, doar chiloțelul pe ea. Pentru că eu mă așez la laptop ca să-mi termin treaba, păpădia o invită singură pe Masha în casă. Aud râsete din camera alăturată, deci, situația este sub control.
Mă aud deodată strigată impacientat de fetiț, care mă informează serioasă și responsabilă:
-Mami, dar sunt doi căței în casă acum: și Masha și Enzo, așa că eu trebuie să-mi iau doi chiloței pe mine, nu-i așa?
În compararea cifrelor, se pare că ne prezentăm cu un chilot lipsă. Noroc că păsările stau în colivia lor și noroc că Lulu și Pisi sunt lăsate să viețuiască afară, că altfel, aveam de afișat spre ei, un funduleț tare bombat și ultra protejat.
Sursa foto: www.thisamericanlife.org