Conform tradiției lansate anul trecut, mă axez din nou asupra listei mele de greșeli pentru Moș Nicolae, deși sunt conștientă că Moșului nu-i pasă deloc de astfel de lucruri, greșelile fiind contorizate doar de către noi, oamenii, cel mai adesea fiind doar un instrument de manipulare și judecare reciprocă. Însă, această dezgolire mi se pare chatartică și eliberatoare, fiind un pas important spre iertarea proprie.
Unele greșeli din anul trecut sunt tot acolo, sub o formă sau alta, altele noi au apărut pe parcurs iar de unele m-am eliberat complet.
Așadar:
1.Încă avem probleme cu dulcele (ciocolata) pe care fetițul o mănâncă zilnic. Încerc să-i fac dulce de casă, fără zahăr sau aditivi alimentari, însă renunț destul de repede la această idee atunci când fetițul nu este prea încântată de ofertă.
2.De câte ori plec de lângă păpădie, mă simt vinovată la un anumit nivel, ceea ce (deși fetițul, deocamdată, reacționează extraordinar de bine) ar putea să o angoaseze suplimentar.
3.Pentru că mi se pare inacceptabil să mă descarc pe puiul meu de stresul și nervii care mă încearcă uneori, am găsit o altă soluție, nesatisfăcătoare însă: mă descarc pe ceilalți.
4.Deși îi iubesc tare mult, mă întâlnesc sau vorbesc foarte rar cu prietenii mei.
5.Uneori sunt inconstantă. Dacă sunt prea obosită, accept să îming limitele impuse Aniei dincolo de bariera cu care era obișnuită, ca să-mi fie mie mai ușor.
6.Sunt zile când cer prea mult de a mine: să fiu mama perfectă pentru păpădie, să fiu femeie de carieră, gospodină, bucătăreasă, soție, prietenă, soră și fiică ideală, în timp ce zburd veselă prin viață, deși știu că e imposibil să le faci pe toate deodată.
Cam atât am să-mi reproșez acest an. Se pare că a fost unul extrem de bun. Și pentru că vorbeam de iertare, mă centrez acum și pe părțile bune:
1.Mi-am început activitatea profesională mult mai intens decât anii precedenți și am găsit puterea chiar să plec de lângă fetiț.
2.O iau pe Ania cu mine de cât ori este posibil, fie că este vorba de o petrecere, fie că e vorba de interes profesional, îmbinând astfel utilul cu plăcutul pentru amândouă.
3.M-am relaxat cu mâncarea puicii care mănâncă acum mâncare de ”oameni mari”.
4.Relația mea cu Florin este acum într-una dintre cele mai bune forme ale ei.
5.Am descoperit cât de ușor acceptă copiii un adevăr spus relaxat și fără teamă.
6.Am aflat cât de ambițioasă pot fi și cât de mult mă ajută sportul zilnic la atitudinea zen pe care o caut mereu.
V-am spus că a fost un an bun. Realitatea este că Ania mă ajută în fiecare clipă, a crescut, discutăm altfel, mă învață mereu ce trebuie să fac și atunci când ai lângă tine tot ce ai avut vreodată nevoie, minunile nu încetează să-ți apară în cale. Să aveți un Moș Nicolae frumos, bun și darnic! Doar de voi depinde!
Sursa foto: www.bankrate.com
