Ați putea crede că fiecare are dreptul ca, în casa lui, să aibă libertatea de a face absolut orice își dorește. Și nu mă refer aici la chestiuni macabre, în afara legii, ca tranșatul de cadavre sau bătutul nevestei și al copiilor, ci la lucruri banale și firești: să te uiți la un film, să asculți muzica preferată, să meditezi sau să tragi un pui de somn.
În general, acest drept îți este respectat. Nu însă dacă dorești să ți-l exerciți și în perioada Festivalului Citadela de muzică electronică, ce este găzduit în Cetatea Devei. În acest caz, s-ar putea să întâmpini unele probleme.
E sfârșit de săptămână și vrei să te relaxezi. Nu ai chef să mergi la festivalul sus-amintit pentru că nu-ți place muzica electronică și nici asocierea dintre aceasta și imaginea unei cetăți care, în sufletul tău, vorbește despre o altă poveste.
Deschizi larg geamul să simți vântul de vară ce ți se plimbă prin păr și-ți pornești o dramă la care voiai de mult să te uiți. Exact când o lacrimă amenință să ți se prelingă din suflet, ești smuls din film de un ritm bumpți-bumpți care nu rezonează deloc cu ce trăiai tu mai devreme. Închizi iritat geamurile din casă și pui, la schimb, ”Everybody knows” a lui Leonard Cohen. Vocea răgușită te unge pe suflet în timp ce cânți odată cu el versurile. În câteva secunde însă realizezi că asiști la un remix în direct pe bumurile muzicii electronice care încă mai străbate spre tine din înaltul cetății. Ești nervos de-a binelea și vrei să te detensionezi meditând. Te așezi în poziția yoghină și te transpui spre locul tău preferat. Festivalul Citadela te trage însă imediat de un picior înapoi, în orașul în care locuiești. Renunți și te hotărăști să-ți dormi sfârșitul de săptămână până la o luni ceva mai tăcută. Beat-urile deja cunoscute te pârjolesc însă ca pe o frigăruie până cazi din pat.
Și acesta poate fi cazul unei persoane adulte, sănătoase și fără prea multe responsabilități. Ce se întâmplă însă în cazul sugarilor care au nevoie de somn, al copiilor, al bătrânilor sau al bolnavilor care au nevoie de odihnă?
Fiecare are libertatea de a plăcea orice gen muzical își dorește. Fiecare are dreptul să asculte acel gen în cadrul festivalurilor organizate sau în intimitatea casei sale. Când însă organizezi acel festival în inima orașului, silindu-i pe toți să asiste forțat la manifestarea supremă a puterii cu care ai fost învestit, imaginea care mi se așterne mie precede perioada medievală și întruchipează un om al peșterii care-și strigă forța cocoțat pe o creangă, dincolo de orice noțiune (abstractă încă) de libertate, civilizație sau decență.
Sursa foto: depositphotos.com
