În ultima vreme, o amploare tot mai mare o ia termenul de ”lazy parenting”, adică un stil parental ”leneș”, care se bazează pe a-i oferi copilului oportunitatea de a dezvolta un simț al eficacității proprii, care se va transforma apoi în încredere, independență și responsabilitate. Faci un pas înapoi și-i permiți copilului să se zbată puțin, în loc să te repezi să-l salvezi, cum fac de obicei părinții ”elicopter”. Astfel, copiii află singuri cât de multe sunt capabili să facă.
MI-NU-NAT!!! Eu practic acest stil parental de o grămadă de vreme și habar nu aveam că sunt în trend cu moda, ba chiar cred că am luat-o puțintel înaintea ei. Dacă e vorba de lene, perfect! Acolo sunt și eu prezentă! Pe principiul ”de ce să lucrăm dacă putem sta”?!
De ce să nu adormim fetițul tot legănată în cărucior până când se urcă ea singură în pat și ne culcă pe noi?!
De ce să nu-i mai facem noi păpădiei în continuare mâncare blenduită când tati o pregătește dimineața și eu nu mai trebuie să mă stresez apoi zilnic să fac cinșpe mii de rețete pe care Ania să nu le mănânce?! Am așteptat până când fetițul a refuzat singură cu înverșunare acest tip de mâncare.
De ce să ne chinuim cu antrenamentul la oliță când puica poate să hotărască și singură că nu mai suportă scutecele?!
De ce să mă mai chinui eu să-i fac baie când pot să umplu cada ei cu apă, spumă și jucării și să o las să presteze singură această activitate?!
De ce să mă chinui să o învăț culori, forme, cifre și litere când păpădia învață singură ce are chef?!
De jucat, recunosc că îmi place tare să mă joc cu ea. Dar uneori, mi-e lene și de asta. Stau cocoțată pe un scaun în curte și răsfoiesc o revistă. Ania mă cheamă lângă ea, pe jos, să ne jucăm cu Patrula. Nope, n-am chef. Așa că inventez un joc care să ne satisfacă pe amândouă:
-Eu sunt acum un mega uriaș ce a fost lipit de acest scaun și forțat să citească din această revistă. Heeeeeei, cățeluși curajoși din Patrulă, veniți de îndată să mă eliberați!!!
Și Ania vine cu câte unul încercând să-mi miște câte o mână sau câte un picior. Eu mă zbat și-i încurajez în timp ce întorc paginile de la revista mea.
Acum, aștept momentul când înapoiații ăștia de oameni de știință or să descopere și că ciocolata ingurgitată masiv începe să gândească în locul tău și că filmele pe care le vizionezi salvează lumea de dezastre!
Sursa foto: urbanmoms.ca
