Recunosc, nu prea am experiență în creșterea copiilor, aceasta rezumându-se la una bucată Ania. Dar chiar dacă aș avea 10 copii, tot nu m-aș considera expert în domeniu. Informațiile se îmbogățesc de la o clipă la alta și e ușor să persiști într-o greșeală, nedocumentându-te, chiar 10 ani la rând.
Acceptându-mi acest neajuns, apelez la specialiști. Care, de foarte multe ori, au păreri diverse, adesea chiar opuse asupra aceluiași subiect.
Și așa am început o prietenie frumoasă cu prietenul meu drag, Organizația Mondială a Sănătății (also known as OMS or WHO).
De cele mai multe ori are idei pertinente izvorâte probabil și din experiența dobândită științific, după ani de studii aplicate.
Discuțiile noastre sunt ceva de genu’:
EU: -Și zi, măi OMS-ule drag, cum îi chestia asta cu diversificarea.
EL: -No, păi cu diversificarea io zic să nu-ncepi înainte de 6 luni, indiferent dacă copchila ta e alăptată exclusiv la sân, mixt sau numa’ formulă că sistemul ei digestiv nu s-o format încă și n-are rost să i-l ajiți inutil. Are vreme să mânce solid tătă viața și-acuma-ș ie din lapte sau formulă tăt ce-i trăbă. Numa dacă, Doamne feri, nu ie în greutate cum trebe sau îs ceva probleme și zâce doctoru’, atunci poț’ mai iutie, dară nu înainte de 4 luni.
EU: -Și pot să-ncep cu tocăniță de purceluș de lapte sau poate cu niște hamburgeri cu sos iute?
EL: -Băi fato, în primul rând verifică și tu lista de alimente permise la 6 luni că o găsești peste tot și doi, începe cu câte-un aliment pe rând să se obișnuiască fii-ta cu fiecare gust în parte, să și-l dezvolte și tine-o așa (începi cu o linguriță-două din alimentul nou introdus, apoi crești) vreo trei-patru zile până zice că-i place și vrea mai mult. La vârsta asta dezvoltă foarte ușor alergii alimentare și ar fi bine să și știi la ce aliment anume ca, în principiu, să nu i-l mai dai o perioadă.
EU: -Păi bine da’ uite, de pildă Ania refuză să mănânce morcovu’ și mă simt cam nașpa s-o păcălesc și să i-l strecor în mâncare fără știrea ei. Ce să fac?
EL: -Iubita mea fată frumoasă, da’ ție-ți plac toate alimentele? Dacă ar încerca cineva să-ți strecoare niște lubeniță(iiiaaaccchhh) în ciorbiță, că-i sănătoasă, cum te-ai simți? Cred că ar trebui să fii puțin empatică și să-i acorzi minunatei tale prințese dreptul de a fi om ca noi toți și de a avea [maxbutton id=”92″] sau aversiuni culinare. Cine zice că fără morcov nu se poate? Câți dintre noi nu-și amintesc că au detestat ani întregi un aliment doar pentru că erau forțați să-l mănânce și au descoperit, peste ani, că de fapt le place? Ar fi indicat nici să nu te-aștepți să înfulece cu murmure de satisfacție, din prima, orice încerci să-i bagi tu pe gură. Amintește-ți că ea știe doar gustul laptelui. Ai răbdare cu ea, nu renunța la prima încercare dar fă din prânz un moment relaxant și frumos, fără prea mult spectacol și ai să vezi că puiuțul tău știe singurel cât, ce și când să mănânce, exact la fel ca tine.
EU: – Da’ odată începută diversificarea pot să-i dau aperitiv, felul I, felul II și desert de 5 ori pe zi?
EL: -Deciziile tu le iei că tu cu tat-su sunteți singurii care vă asumați aceste responsabilități. Ce-ți pot spune eu este:
- [maxbutton id=”93″] rămân alimentele de bază în această perioadă și
- În primii trei ani de viață se instalează predispoziția pentru obezitate (primul anișor fiind unul esențial). Chiar dacă nu-ți vei vedea copilul pufos chiar de acum. Sfatul meu (da-da, știu că nu-ți plac sfaturile) ar fi să nu încerci s-o maturizezi digestiv pe Ania doar pentru că poate mânca. Știu că ești mândră de ea dar bucură-te adânc și savurează din plin fiecare etapă. Va avea timp să mănânce tot ce mănânci și tu. Dar momentele de acum nu se mai întorc. Nu-ți dori să crească mai repede decât e cazul, că vei regreta. Sigur că nevoile nutriționale cresc odată cu această vârstă, are nevoie de alte alimente, nu ține copilu’ subnutrit da’ nici nu-l îndopa de teamă c-o să moară de foame sau pentru vreo nevoie de-a ta de a ști că e deja mare și că nu mai e ființa plăpândă și total dependentă care s-a născut. Ania învață să-și câștige independența încet, cu răbdarea ta și-n ritmul ei.
EU: -Bine, bine. Da cu ce să-ncep: fructe, legume sau cereale? Prietenul meu Spock zice c-ar fi bine cu cereale că au un gust mai anost, apoi legume și-abia apoi fructe care, dulci fiind, pot determina refuzul ulterior al legumelor?
EL: -N-are prea mare importanță cu ce începi. Consultă-te cu medicul dar fiecare mămică e liberă să aleagă.
EU: -Da’ noi cum am crescut mâncând orice când nu erau atâtea informații și n-avem nici pe naiba?
EL: -E posibil să fie așa dar te pot asigura că vacile și iarba și găinile nu mai sunt ce-au fost. Nici poluarea. Nici E-urile. Nici informațiile. Acum nici bio-ultra-organic nu e chiar bio-ultra-organic.
EU: -Și de unde-mi dau seama că fac treabă bună cu diversificarea? Fii-mea refuză să-mi comunice!
EL: -Ba-ți comunică foarte clar da’ nu știi tu s-o asculți. Mănâcă bine? Doarme? E veselă? E energică și activă? Crește în greutate? Învață lucruri noi? Îți zâmbește? Aparatul excretor își desfășoară activitatea conform limitelor impuse? Învață să citești printre rânduri!
EU: …
EL: -Un ultim sfat: evită pe cât poți [maxbutton id=”91″] nu te lăsa atrasă în ele. Ai încredere și respect pentru Ania. Fiecare copilaș are ritmul lui de dezvoltare. Dacă altul face deja nu știu ce chestie fantastică nu te uita la puiul tău cu reproș și ceva dezamăgire că nu excelează în acea situație. Poate că în timp ce ție ți se pare că a ta nu face nimic interesant, doar stă și se uită mut la tine, ea dezvoltă deja o formă de atașament pe care ceilalți o vor dezvolta mai târziu sau poate e prea concentrată să acumuleze informațiile pe care i le transmiți și consideră că rostogolitul mai poate aștepta puțin.
Știu că ți se pare că a ta e cea mai grozavă din lume și-ai vrea să-i convingi pe toți de asta dar crede-mă că nu-l va depăși niciodată în grozăvenie pe autorul părinților cu care povestești.
Și există posibilitatea ca strigând atât de tare și oricui, puiul tău să creadă că de fapt încerci să te convingi pe tine. Nu e nevoie. Copilul tău E cu siguranță extraordinar și tu ești mămica perfectă pentru el!
Așa-i că-i simpatic prietenul meu? Poate părea că suferă de tulburare de identitate disociată, schimbându-și tonul și stilul expunerii informațiilor dar mă gândesc că poate-o fi de la diverșii specialiști care-l formează!
Sursa foto: http://hercanvas.com, https://www.rewireme.com, http://itsdesigned.tumblr.com, http://www.babyfoode.com, https://www.flickr.com, http://fitbynature.org
