Uuuuf, tare greu mai mi-e să mă despart de 7 anișori! Atât de mult te-ai transformat, ai evoluat, ai crescut și ne-ai uimit, încât parcă a trecut totul într-o secundă. Tu-ți ridici tot mai mult brațele în zborul spre noi iar eu vreau doar răgazul de a sta liniștită lângă tine și a-ți admira dansul. Să-ți reamintesc ce ai făcut anul acesta?
-ai zburat prima oară cu avionul și ți-a plăcut imens de mult. Toate avioanele pe care le urmăreai fascinată cu privirea în cer de când erai puiuț micuț ți s-au dezvăluit anul acesta întrutotul. Ai plutit printre nori, ai fost mai aproape de lună, de stele și de soare și te-ai bucurat de fiecare momențel trăit în văzduh.
-ai renunțat de tot la colac și te descurci în apă ca … peștele în apă. Înoți cu fața, cu spatele, faci pluta, te dai pe tobogane cu apă, sari în brațele lui tati, te scufunzi și te menții la suprafață cu grația și ușurința unui căluț de mare. Pe mine m-ai întrecut cu mult în curaj și iscusință! Și ai învățat totul singurică!
-ai simțit prima oară durerea pierderii unui animăluț, chiar dacă numai a trebuit să-l dăm altcuiva. Oooof, da, te-a marcat destul de mult! Nu am vrut să simți durerea asta, am încercat cât am putut să te feresc de ea pentru că știu ce sfâșietoare poate fi, am simțit-o și eu de mult prea multe ori. Luna a fost prima dramă a vieții tale. Te-ai descurcat remarcabil, ai fost foarte înțeleaptă, te-ai gândit la binele ei, mai presus de ce-ți doreai tu, te-ai lăsat cuprinsă de tristețe și ai știut imediat că locul ei nu poate fi umplut de niciun alt animăluț. M-ai uimit profund cât de adecvat ai gestionat această pierdere, dar parcă, totuși, mult prea devreme față de ceea ce trebuia să trăiește la vârsta ta!
-deși mereu am fost egoistă cu tine, mereu am vrut să te am lipită de mine în fiecare clipă, m-ai uimit și anul acesta cu adaptabilitatea ta și cu capacitatea ta de a te integra în colectiv, în orice colectiv. Ador să te privesc cum te joci la finalul orelor cu colegii tăi, cum le acorzi atenție fiecăruia și cum reușești să te faci plăcută de ei. Anul acesta a fost anul jocurilor inventate și al regulilor stabilite spontan, în interiorul grupului.
-nu mi-am proiectat așteptări (și nici nu mi-am dorit asta) asupra abilităților tale academice. Cu toate acestea, m-ai uimit cu logica și capacitatea ta rapidă de a înțelege noi concepte și de a le asimila imediat. Datorită (da, datorită) virozelor și răcelilor care au dat năvală peste noi, am avut șansa să te asist la lecții și la teme. Sunt foarte mândră de cum te descurci prin hățișul ăsta încurcat al noului început de școlaritate! Deși admir nespus ambiția ta fantastică de a lucra mereu perfect, recunosc că mi-aș dori să mai eliberezi nițeluș presiunea pe care o pui singurică pe tine! Amintește-ți ce-ți spun mereu, când greșim, învățăm mult mai bine!
-și apropo de greșeli, anul acesta m-ai învățat încă o dată, cum să fiu o mămică mai bună. M-ai învățat că atunci când sunt obosită și agitată tu-mi preiei imediat starea ”Și, tu mami, copilul nu are cum să adoarmă doar pentru că tu-i spui să adoarmă!”. Așa e, sufletul meu! Acum știu pentru că tu ai avut răbdarea să mă înveți!
-anul acesta ți-ai dorit așa: să înveți să joci șah (și ai reușit cu ajutorul lui tati care s-a dat peste cap să-ți cumpere table de șah și să joace cu tine învățându-te mutări, termeni noi și strategii); să ai un cub rubik (la care lucrezi de zor cum ai o pauză în programul tău) și să înveți o limbă străină. Tu, așa, de capul tău, ai decis. Ți-ai instalat aplicați duolingo și ai început, momentan, să-ți perfecționezi engleza (prima ta limbă vorbită), dându-ți teste și insistând pe scrierea unor cuvinte ”pe care nu le știi foarte bine”. Când ți-ai făcut tu o auto-evaluare și ai stabilit că a sosit timpul să te dezvolți la nivel personal, zău că nu știu!
-anul acesta ne-am mutat în casă nouă. Și ți-a fost greu, ai fost reticentă și ai vrut să amâni cât mai mult momentul. Deși era o casă cunoscută și iubită de tine, în aceeași curte, deși era mai mare și ți-ai aranjat camera ta cum ți-ai dorit (cu covor pufos și pat cu tobogan) ți-a fost greu să renunți la căsuța în care te-ai născut, la fiecare colțișor ce purta o amintire a fericirii tale în el, la pereții ei decorați în întregime de tine, la intimitatea noastră ce ne-o oferea spațiul restrâns. Mi-ai cerut să fac poze cu fiecare colț din casă, Auri ți-a făcut tablouri și fotografii înrămate cu desenele tale de pe pereți. Ador asta la tine, că nu pui deloc preț pe suprafață, că nu te interesează o casă cu etaj, o mașină sau un telefon ultimul model, că nu te interesează ce îmbraci câtă vreme te simți comod și poți alerga în voie, ci pentru tine contează substanța, oamenii, locurile care au o semnificație pentru tine. Ai pășit cu nostalgie în noua casă pe care ai făcut-o a ta din prima clipă. Te-ai acomodat imediat și acum ești bucuroasă că avem mai mult loc pe care să-l umplem cu animăluțe. Ai început să contruiești noi amintiri și momente de fericire așa că-ți pot recunoaște acum (deși am încercat să mă țin tare) că și mie mi-a fost la fel de greu să las în urmă 7 ani de vise împlinite, 7 ani de primii pași spre mami, de primul cucui, de primul v-ați ascunselea pe sub masă, de primul acasă iubit pentru puiul meu!
-anul acesta ai descoperit jocul de cărți și remmy. Exact, anul acesta am început să ne jucăm toți trei, sâmbăta după-masa, la foc și la o ciocolată caldă, șeptică americană, uno, uno phase 10, uno flip și remmy, ca niște oameni mari!
-și tot ca un om mare, ai descoperit și te-ai lăsat captivată de lumea fantastică a filmelor! Exact, ai venit direct pe teritoriul meu. Am văzut împreună deocamdată toate seriile Wednesday, Familia Addams, Harry Potter, Fantastic beasts și Pirații din Caraibe. Și multe planuri mai avem în față.
-anul acesta ai învățat în sfârșit să fluieri!!!! Îți dorești încă de la 3 ani și a ști să fluieri, echivala pentru tine cu a fi adult! Ai reușit, iubirea mea, cu multă determinare, perseverență și exercițiu din partea ta!
-anul acesta am descoperit la tine o infintă capacitate de toleranță și empatie, inclusiv față de orice minoritate fie că e etnică, religioasă, sexuală. Ai fost îngrijorată pentru coechipierul tău de pe Roblox, băiețelul gay de 14 ani, suferind de cancer din Portugalia, ”fratele tău” Tomas, atunci când a suferit o operație, ești foarte atentă să îi protejezi pe cei care sunt marginalizați, detești bullyingul, îl recunoști și îl sancționezi. Ești impresionată de suferința celor din jur și acționezi atunci când stă în puterea ta să faci asta. Iar pentru mine, puiule, asta înseamnă curaj, putere, umanitate, bunătate și încrederea într-un viitor echilibrat, optimist și luminos! Foarte probabil, în afara țării, poate undeva în Scandinavia, unde, imaginar, mai obișnuim să trăim uneori.
-în acest an ai început să citești primul tău roman: ”Holly Holmes și biroul magic de detectivi – Cazul numărul unu: dragonul de jad”, de Michael Peinkofer. Ți-ai redecorat un semn de carte cu fluturaș pe care-l primiseși de la mine, ți-ai căutat muzică pe Youtube (music for reading), ai ales muzica clasică, 2 ore de Chopin, Mozart, Debussy, Tchaikovsky și te-ai aventurat în carte. Măi, fetiț, câteodată mă întreb dacă tu știi ce vârstă ai! Eu am început în clasa a III-a cu Aventurile lui Tom Sawyer și abia pe la 30 de ani am început să citesc Nabokov acompaniat de Bach. Sper să te bucure universul magic al imaginației creionate prin cărți cel puțin la fel de mult cum a făcut-o pentru mine!
-revelionul acesta, 2022-2023, a fost primul pe care l-ai petrecut alături de noi. Au venit Ade cu Florin în vizită, tu ai dormit sus în dormitor până la 23.30 când te-ai trezit singurică și am văzut împreună focurile de artificii, ne-am făcut urări între noi, ne-am strâns în brațe și ai ciocnit cu noi un pahar de șampanie pentru copii. O detești, nu-ți place deloc, rămâi la apă plată simplă!
-de câteva luni de zile, ai adoptat cel mai frumos și sănătos ritual posibil: la finalul zilei, seara, la culcare, chiar înainte de a ne spune noaptă bună, vrei să facem ”terapie” și-mi povestești de tristețile, supărările, fricile și problemele pe care le-ai întâmpinat peste zi. Le analizăm împreună și încercăm să găsim o soluție sau pur și simplu doar le dăm drumul afară și le lăsăm să zboare departe în zare. Nu știu de unde a pornit această dorință, poate are legătură cu faptul că înțelegi acum care mi-e profesia sau poate nu, dar este, cu siguranță, unul dintre momentele mele preferate din fiecare zi.
Mă înțelegi, așadar, de ce îmi este atât de greu să mă despart de 7 anișori. Au fost magici și fantastici! Au fost cu iubire multă, cu înțelepciune, cu bucurie, cu nostalgii și tristeți, cu aventuri și curaj! Au fost 7 anișori ai noștri, umpluți de noi toți împreună! Dar știi ceva?! Uite că și eu sunt curajoasă ca tine! Uite că și eu întâmpin al optulea anișor cu bucurie, încredere și speranță! Știu că îl voi iubi și pe el cu tot sufletul meu! Am doar două mici cerințe, dacă se poate, să mă ajuți și tu puțintel: să continui și la 8 anișori să-mi spui seara, înainte de culcare, că mă iubești cel mai mult din univers și că sunt mămica pe care și-ar dori-o orice copilaș și să-mi promiți că nu o să mai crești chiar atât de repede, că-mi dai și mie răgaz să te admir, să te respir și să te împletesc în sufletul meu cu toate amintirile pe care mi le oferi! Ce zici, batem palma?
Te iubesc până la cer și-napoi de-un infint de ori, păpădia mea magică și minunată! La mulți ani, suflețelul meu iubit! Să fie toți fascinanți, așa ca tine!
Aaa, și să nu uit! Chiar dacă ai acum opt anișori să știi că în continuare te iubesc cel mai mult din univers și tu ești fetița pe care orice părinte din lumea asta și-ar dori-o! Te ador, puiuțul meu!
Sursa foto: arhiva personală
