Am început Jurnalul cu scopul de a înmagazina virtual cât mai multe amintiri din fascinanta lume alături de păpădie. Doar că sunt atât de multe lucruri pe care nu ai cum să le redai aici la intensitatea și magnitudinea cu care le simți. Nu am nici timp fizic să scriu aici toate minunile care mă fascinează la fetițul meu. Mă consolez însă cu gândul că multe momente prețioase din viața noastră împreună spun povestea Jurnalului nostru pentru Ania.
Puțin înainte de 3 ani, fetițul s-a autosesizat că urmează să mai crească cu un an și a pornit un puseu de creștere menit să ne uimească cu totul, să ne întoarcă cu susul în jos și să ne înduioșeze până la lacrimi. Fie că ne explică cu toate cuvintele necesare o situație pe care noi poate o credeam blurată în percepția păpădiei, fie că dezvoltă atitudini de omuleț cu personalitate (vreau să o spăl pe dințișori dar sunt refuzată categoric cu un: Am tleabă mami, mă joc cu pony acuma), fie că a început deja să dezvolte simțul umorului cu care ne amuză teribil, fie că ne uimește cu logica de care dă dovadă în situații la care nu te-ai fi gândit, fie procesează la perfecție și ne predicționează exact efectul ce urmează unui fapt oarecare, ideea este că Ania a lăsat-o pe fetițul de doi ani în urmă și ne prezintă zilnic omulețul în care s-a dezvoltat peste noapte.
Probabil că se întâmplă asta tuturor părinților din lume. Știți senzația aceea când ești convins că puiul tău este un geniu și ești dat peste cap de faptul că nu știi cum să reacționezi: să dai fuga să anunți întreg mapamondul ce comoară de copil nemaiîntâlnit ai tu sau să fugi cu familia în munți ca să te bucuri în intimitate de minunea de fetiț pe care ai născut-o?! Poate că puiul tău face progrese banale pentru etapa de vârstă în care se află însă pentru un părinte nimic nu va fi vreodată banal la copilul lui!
Sunt atât de mândră și emoționată la fiecare pas pe care îl face înainte dar totodată mi-e tot mai greu când cataloghez postările în secțiunea ”Viața la doi ani” și realizez că sunt ultimele care ajung acolo. A fost un parcurs magnific de care sunt îndrăgostită până peste urechi dar știu cu siguranță ce minunăție ne așteaptă și de acum înainte!
Intenționam să facem petrecere mare de ziua Aniei, cu deplasare împreună cu toți bunicii la Gyula, cu piscină, grătare, cadouri și cake de ciocolată, cu Happy Birthday și lumânări suflate peste graniță. Păpădia însă a răsturnat toate planurile cu un roșu în gât și febră de 39-40 de grade la începutul săptămânii aniversare. Aşa cum am spus, când la sfârşit de 2017 m-am procopsit cu o răceală zdravănă, că aceasta a spălat din apele tulburi ce mă aşteptau în 2018, şi, deocamdată, anul acesta este unul minunat, aşa cred că s-a întâmplat şi acum, când înainte de trei ani, s-au luminat niţeluş mai mult căile păpădiei pentru perioada ce urmează. Așa că, astăzi vom petrece în familie, acasă la noi unde ne simțim cel mai bine. Câtă vreme suntem cu Ania nu există loc pe pământ care să nu se transforme instantaneu în cel mai frumos loc din lume. Mi se pare fantastic cum planurile ce se prăvălesc acum, de când Ania este în viața noastră, nu lasă niciun gol în sufletul nostru. Ba din contră, am plănuit atât de mult excursia la Gyula încât simt puțin că am trăit-o deja în cele mai mici amănunte iar acum ni se oferă șansa să mai facem o altă petrecere pentru păpădie, una nouă, plină de surprize, de așteptare și de bucurie anticipată. Nu vă dezvălui prea multe dar aș putea menționa că s-ar putea să avem niște invitați surpriză, poate or fi cățeluși, poate or fi ponei, cine poate spune cu exactitate?!
La mulți ani, păpădia mea soare-fetiț! Îți mulțumesc pentru toată lumina din viața mea, pentru fericire, pentru iubire și pentru norocul de a fi a noastră! Te iubim până la cer și-napoi de un infinit de ori! La mulți ani, OanaAniaCarla care de astăzi dimineață, de la 6 și un sfert, nu mai ai doi ani dar ai început un nou capitol magic al jurnalului nostru împreună! Să-ți urmeze cel mai fericit an din viața ta de până acum! Bun venit, trei anișori de păpădie!
Sursa foto: ro.pinterest.com
