Fragment din jurnalul unui indecis:
„Mă trezesc la 6 dimineaţa cu o spaimă nebună în suflet, ca şi cum ceva groaznic s-ar fi întâmplat. Deschid ochii şi încep să mă dezmeticesc puţin. Îmi vine în minte ziua de ieri, încet, pe bucăţi. Nu. Nimic schimbat. Totul e la fel.
Lângă mine, nevasta şi copilul dorm liniştiţi. Iar a visat urât băiatu’ ăsta şi s-a băgat cu noi în pat. Degeaba încerc eu să-l fac bărbat dacă nevastă-mea îl transformă într-un plângăcios şi-l cocoloşeşte cum prinde ocazia. O să ajungă un papă-lapte după fusta mă-sii.
Îmi iau telefonul şi intru pe Facebook. Văd o poză cu Mirel şi nevastă-sa de la un botez din week-end. E bună rău nevastă-sa. Ce dracu’ o căuta cu ăsta? E urât şi n-are nici bani. O fi din cauză că-l are pe unchiu-su ăla care lucră la minister.
Mă uit la nevastă-mea care doarme caraghios cu gura deschisă. Fii-miu trage un pârţ în somn.
Mă ridic din pat şi mă duc la baie.
Când intru în bucătărie simt miros bun: nevastă-mea mi-a făcut clătite cu gem de prune, preferatele mele. Încep să mănânc în linişte. Copilu’ râde prea tare şi e enervant. Aprind televizorul. E o emisiune culinară. Bine că ăia mănâncă Tournedos Rossini cu trufe negre şi eu trebuie să înghit clătitele astea sleioase.
Plec nervos la serviciu. E aglomeraţie mare pe drum. Nimeni n-are bani da’ toată lumea are maşină. Stăm toţi blocaţi în coloană. Unu’ vrea să iasă de pe o străduţă laterală şi-mi face semn să-l las. Nici nu mă gândesc! Să aştepte că toţi trebuie să aşteptăm. Iese prea mult cu botul maşinii şi nu mai pot să înaintez de el. Încep să-l claxonez şi să-l înjur prin geamul deschis:
-Bă, fraiere!! Crezi că dacă ai Mercedes şi-o luat mă-ta strada!!!
Ajung la serviciu mai devreme cu 10 minute. Marius ochelaristul cu coşuri pe faţă citeşte o carte. Mă uit pe copertă: Idiotul.
-Băăăă, or scris ăştia în sfârşit o carte despre tine???
Zâmbeşte amabil ca un prost şi-mi zice:
-Mi-ar plăcea mie să fiu ca prinţul Mîşkin!
Încearcă să facă pe deşteptul da’ nu-l las.
-Lasă, bă tocilarule, cărţile că uite d-aia nu găseşti tu nicio femeie să stea cu tine!
-Sunt însurat şi am trei copii, îmi spune el zâmbind şi se întoarce la cartea lui.
Când dracu s-o mai întâmplat şi asta? E drept că nu am vorbit niciodată despre viaţa lui dar cine dracu’ s-o fi gândit că era ceva de spus.
Mă pun la birou dar mă cheamă şefu’ la el. Începe să urle la mine că sunt un incompetent şi că nu ştie de ce mă mai ţine în serviciu. Mă pune să refac de la zero raportul pe care mi-l aruncă în cap. Simt cum mă înfurii peste măsură. Îmi vine să-l iau de gât, să-l înjur juma’ de oră fără să mă repet şi să târâi cu el pe jos. Îmi amintesc că ultima dată când am încercat să mă apăr în faţa lui mi-a spus că sunt obraznic şi mi-a tăiat 10% din salariu. Înghit în sec şi plec.
Colegii se agită prin birou şi râd între ei. Sigur au auzit urletele sefului şi-acum râd de mine. Ies la ţigară trântind uşa după mine.
Urăsc slujba asta cu tot sufletul. Tot zic că trebuie să mă car de aici dar acum chiar nu mai pot. Trebuie să fac ceva!
Mă apuc de raport şi vine o duduie spre mine:
-Mă scuzaţi că vă deranjez, am pierdut o hârtie din dosar şi nu ştiu cine îmi poate spune ce am de făcut. Mă puteţi ajuta, vă rog?
-Cucoană, nu vezi că sunt ocupat? Lasă-mă naibii cu hârtiile tale!
Când termin cu treaba e ora două. Ce dracu’ să mai fac acum încă două ceasuri. Timpul se scurge incredibil de încet.
Intru pe Facebook. Văd o poză cu Marian care-i cu fii-sa în parc. Tocmai şi-a pierdut serviciul. Normal că are timp liber. Măresc poza şi o cercetez cu atenţie. Văd în colţ un ambalaj aruncat. Îi scriu repede un comentariu: „Mariane, aruncă şi u punga aia de cipsuri că poate teor angaja ăştia de la gunoae la ei”. Şi dau că râd tare. Aştept un răspuns. Nimic. Mă uit dacă e online. Arată că e ieşit dar sigur s-a pus pe invizibil. Încep să mă enervez. O fi văzut mesajul? Mai dau odată un emoticon că râd. Tot nimic. Ies nervos de pe Facebook şi joc un solitaire.
Ultimele zece minute până la patru fix le număr secundă cu secundă.
Plec de la serviciu. N-am chef să mă duc acasă că e gălăgie şi numa’ mă enervez. Ies mai bine la o bere cu băieţii. Cel mai mişto moment al zilei. Cu prietenii e altceva. Noi ne distrăm şi ne susţinem, nu suntem ca femeile.
Vorbesc cu Mircea şi-mi zice să aleg eu locul că vine şi el imediat. Trec pe lângă teatru. Văd un afiş cu Spărgătorul de nuci. Parcă am auzit de piesa asta pe la televizor, vorbeau nişte bătrâni de ea. Mă întreb dacă o fi vorba despre un agricultor. Orice ar fi, sunt teribil de caraghioşi bărbaţii ăia în iegări. De la casa de bilete ies doi bărbaţi îmbrăcaţi la costum. Mă uit la ei cât sunt de îngâmfaţi şi aroganţi. Nişte snobi. Au impresia că dacă merg la teatru nu le mai ajunge nimeni nici cu prăjina la nas. Trec pe lângă mine şi nici măcar nu mă privesc. Îi înjur printre dinţi şi intru în berăria de lângă.
Berea curge bine. Apare Mircea nervos:
-Să-i ia dracu’ pe birocraţii ăştia. M-au plimbat pe la toate ghişeele şi niciunul nu mi-a rezolvat treaba.
-Prietene, eşti fraier! Pe ăştia dacă îi iei mai tare, se pierd imediat. Dacă eşti pămpălău, taci şi rabdă!
Apare Cornel dinamovistul și-mi amintesc că nu ne-am mai văzut de când a pierdut echipa lui cu 3 la 0. Întinde mâna să ne salute dar mă fac că nu îl văd. În schimb îl întreb pe Mircea:
-Ai auzit ceva? Mie mi s-a părut că aud trei chelălăieli patetice. Or fi de la golurile lui Milan?
Mircea, stelist ca și mine, râde zgomotos.
Cornel zâmbește în timp ce se așează la masă:
-Ce să-i faci? Au jucat fenomenal de bine adversarii. Au făcut spectacol! Sunt mult mai buni.
-Prietene, uiți un lucru. Steaua a făcut egal cu ei.
-Steaua o fi avut o zi mai bună ca Dinamo.
-O avut pe dracu’! Steaua e zece clase peste Dinamo.
La un asemenea argument, Cornel nu mai are ce să spună așa că lasă capul în jos. Am câștigat!
Berea curge în continuare bine. Sunt relaxat. Începem să vorbim despre politică, despre cât de prost merg lucrurile peste tot în țara asta, despre corupție și dezinteres din partea conducătorilor. Suntem un popor de căcat. Nimic nu se schimbă niciodată.
Intră și Ionuț impacientat în berărie. Ce bine! De-abia am așteptat să mă laud că fii-miu o luat notă mai mare la test la geografie decât fii-su și să mă ofer să-l meditez dacă are nevoie. Ionuț însă îmi ia vorba din gură:
-Fraților, azi berea o dau eu!!! Tocmai am semnat un contract cu o firmă din Franța. Salariul e fantastic și ni se oferă o grămadă de beneficii. Ne mutăm cu toții acolo.
Zâmbesc dar simt iar cum furia mi se urcă la cap. De ce naiba toți au noroc în afară de mine?! Noi nici în vacanță nu am putut să mergem acolo din cauza prețurilor, a trebuit să ne mulțumim cu amărâta de Bulgaria. Berea nu mai curge bine deloc.
Mă ridic să plec și le zic că mă așteaptă nevastă-mea. Îmi plătesc berea la bar. Nu am nevoie de mila nimănui.
Când ajung acasă, nu e nimeni. Găsesc un bilet pe frigider că nevastă-mea cu copilul sunt în parc.
Perfect! Știe că nu suport să fiu singur. Am o stare extrem de proastă și o mie de gânduri mă invadează. Intru pe Facebook și încerc să mi le alung. La noutăți toată lumea e ferictită. Toți râd veseli și împreună, doar eu sunt singur și trist. Mănânc ceva dar nu-mi e foame. Intru pe calculator și joc un Heroes. Poate o bătălie mă ajută să mă descarc. Tot nervos sunt.
Ce dracu’ face nevastă-mea atâta în parc. E aproape seară. Sigur s-a întâlnit cu vreun bărbat.
Aud cheia în ușă. Amândoi zâmbesc veseli. Nu le pasă că eu sunt nervos. Nu vreau să știe că am fost gelos așa că mă iau de ea că mi-a lăsat friptura rece și că nu am găsit unde naiba a pus cuțitul meu de tăiat carne. Îl scoate din sertar și mi-l arată:
-E la locul lui, iubire!
-Și de unde căcat să știu eu unde e locul lui?
Îmi zâmbește și nu zice nimic. Îmi vine să-i șterg zâmbetul ăla idiot de pa față și-i spun:
-Să nu-ți mai iei pantalonii ăștia mulați că arăți ca dracu’. Tu nu vezi cât ești de grasă?!
Începe să plângă și fuge în baie. Trimit copilul la culcare. Începe să se tânguie că mai vrea să se joace pe tabletă. I-o retez scurt:
-Io când eram ca tine mă jucam cu pietre și cu pământ. Marș la culcare!
Mă pun în sfârșit în pat. Mă întorc în o mie de poziții dar nu pot să adorm. Sunt supărat și nu știu de ce. Aprind televizorul. Nevastă-mea doarme liniștită lângă mine. Normal că e liniștită că ea n-are nicio grijă. Eu trebuie să duc familia asta în spate. Dau televizorul mai tare. E o emisiune despre niște săraci care au rămas fără casă și plâng pe la televizor. Ce proști pot fi unii oameni și ce viață nașpa au!
Reușesc, în sfârșit să adorm.
Mă trezesc la 6 dimineaţa cu o spaimă nebună în suflet …”.
Alegerile sunt acolo zi de zi. Depinde de noi dacă vrem să fim fericiți!
Sursa foto: http://www.createlucklv.com
